BULETINUL POMPIERILOR - IGSU

Înainte de înfiinţarea formaţiei de pompieri, paza şi stingerea incendiilor era coordonată de vecinătăţileoraşului. Fiecare vecinătate era obligată să aibă un numărul de membri desemnaţi pentru acţionare în caz deincendiu. Exemplu: 10 persoane cu găleţi pentru apă, 4 persoane cu 2 butoaie pentru apă, 4 persoane cu sape,lopeţi, târnăcoape, furci, 2 pers cu topoare, 4 persoane pentru cârlige pentru trasul stâlpilor.În 1860-1870 existau 9 vecinătăţi, adică 18 butoaie de apă, iar cel care ajungea primul la incendiu cubutoiul plin cu apă primea de la primărie un premiu. Pentru că în repetate rânduri nu se răspundea prompt dinpartea vecinătăţii şi de multe ori se producea dezordine şi haos, iar oameni nu îşi respectau atribuţiile, la niveluloraşul s-a lansat ideea înfiinţării unei formaţii de pompieri civili voluntari, dar ca orice noutate şi această idee afost întâmpinată cu dispreţ, motivându-se că primăria face eforturi pentru despăgubirea celor afectaţi deincendiu, prin înfiinţarea "Casei de ajutor". 7 ani mai târziu la Sibiu se înfiinţează o astfel de formaţie depompieri voluntari, iar la insistenţele farmacistului Gustav A. Binder şi în urma unei întâmplări care face ca în1877 să se producă un puternic incendiu, intervenţia neglijentă a vecinătăţii face ca incendiul să cuprindă 2 caseşi şuri cu nutreţuri, animale şi alte obiecte de gospodărie, la 6 mai 1877 are loc o şedinţă extraordinară pentruconstituirea formaţiei de pompieri voluntari, în care se înscriu 250 de bărbaţi.La data de 15 iulie 1877 are loc prima "Adunare generală", unde s-a aprobat o serie de documente,regulamente, atribuţiuni. Începând cu această dată activitatea formaţiei s-a desfăşurat organizat, conducătoriioraşului şi cei ai formaţiei s-au preocupat pentru realizarea unei baze materiale puternice. Astfel au fost strânsetoate uneltele folosite de vecinătăţi, inclusiv cele 18 (600 l) butoaie, apoi s-au procurat utilaje pentru uşurareastingerii incendiilor. Din 30 iunie 1877 s-a cumpărat de la "Expoziţia pompieristică" Sibiu o pompă care costa900 forinţi şi un hidrofor în valoare de 240 forinţi, care la 12 august 1877 au fost folosite pentru prima dată,într-un exerciţiu. Primul incendiu puternic de la înfiinţarea formaţiei a fost în data de 20 februarie 1879, în ziuacând în Cisnădie era carnavalul comunei, atunci datorită intervenţiei prompte a formaţiei, 2 case au suferit doardeteriorări minore şi pierderea parţială a unui acoperiş. În ziua de vineri, 23 august 1897 formaţia a participat cucuraj la restabilirea situaţiei după inundaţiile produse în oraş, salvându-se vieţi omeneşti şi bunuri materiale.Pompierii din OradeaDocumentele din evidenţa Arhivelor Statului din Oradea şi de la Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai"atestă că în oraşul Oradea şi în judeţul Bihor au existat preocupări şi tradiţii vechi, în ceea ce priveşteprevenirea şi stingerea incendiilor. Şi populaţia oraşului Oradea s-a confruntat de nenumărate ori cu flăcărilepustiitoare, care în câteva minute i-a distrus agoniseala de o viaţă, uneori căpătând proporţii uriaşe, nimicindtotul în calea lor şi cauzând importante pagube materiale şi spirituale.Încă din anul 1758, prin grija primarului au fost luate primele măsuri în această problemă. Primăriaoraşului Oradea - Mare adoptă dispoziţii care au format cadrul juridic pentru înfiinţarea formaţiunii de pompieri"prin obligativitate". În cadrul acestui sistem, pe fiecare stradă au fost aleşi 20 de bărbaţi, cu obligativitatea de ase deplasa imediat la locul incendiului cu găleţi sau securi şi să participe la stingerea lui. De asemenea, pefiecare stradă au fost numiţi câte doi bărbaţi care răspundeau de observarea şi alarmarea populaţiei în caz deincendiu. A fost înfiinţată "Comisia pentru prevenirea, stingerea şi înlăturarea urmărilor incendiului", cumisiuni specifice pe întregul cuprins al comitatului Bihor.Pe data de 26 iulie 1866, Primăria oraşului înaintează forurilor centrale proiectul de statut al „Asociaţieipompierilor voluntari”, care a fost restituit pentru refacere. O perioadă de peste şase ani este considerată drept„perioada de tranziţie”, în care mai funcţionează vechiul sistem, perioadă în care a fost elaborat un„Regulament provizoriu” cu „aplicabilitate până la constituirea definită a formaţiei de pompieri voluntari”.La data de 1 noiembrie 1872 a fost aprobat Statul de funcţionare al „Asociaţiei pompierilor voluntari dinOradea”, cu un număr de 165 de membri, concomitent cu formarea primului „Corp al pompierilor plătiţi”,iniţial cu un efectiv de 13 pompieri profesionişti. Cei 165 de membri trebuia să fie bărbaţi care împliniserăvârsta de 18 ani şi erau împărţiţi în căţărători, pompagii şi păzitori de bunuri. Fondul asociaţiei se compunea dinfondurile încasate de la populaţie, din taxele de înscriere a membrilor fondatori (cel puţin 100 de forinţi), amembrilor patroni (contribuiau trei ani consecutiv la veniturile asociaţiei, cu cel puţin 3 forinţi anual), dintaxele plătite de membri susţinători sau donaţii ori sume încasate cu ocazia organizării de serbări. O perioadă,comandantul pompierilor voluntari conducea activitatea ambelor formaţii de pompieri.Repere istorice în Bistriţa"GOT ZUR EHRE, DEM NACHSTEN ZUR WEHR" – "Lui Dumnezeu onoarea, aproapelui apărarea",este deviza sub care au luat fiinţă şi sub care şi-au desfăşurat activitatea pompierii voluntari bistriţeni, de laînfiinţarea societăţii în anul 1877.178