BULETINUL POMPIERILOR - IGSU

Mărimi tipice ale incendiuluiIncendiul este un fenomen care se dezvoltă aleatoriu şi nu poate fi descris printr-o schemă simplă sauunică. În general sunt acceptate în evoluţia unui incendiu 5 perioade posibile ale evoluţiei sale în timp: apariţiafocarului, ardere lentă, ardere activă, ardere generalizată şi regresie.În detectarea şi semnalizarea incendiului primele două faze, apariţia focarului şi faza de ardere lentă, sunthotărâtoare pentru realizarea acţiunilor de alarmare, evacuare şi protecţie, intervenţie pentru stingere. Pentruapariţia focarului este de interes în principal studierea surselor de aprindere şi a energiei de aprindere. De regulăo energie de ordinul sutelor de jouli, uneori mai mică, poate fi suficientă pentru iniţierea unui focar. În ceea cepriveşte sursele de aprindere statisticile realizate pe perioade mari de timp indică pentru clădiri: surse deaprindere necunoscute, aprinderi intenţionate, căldura mecanică, scântei de frecare, jocul copiilor cu focul,autoaprindere, instalaţii electrice necorespunzătoare. În faza de ardere lentă aria de combustie este limitată lazona focarului, durata poate fi extrem de variată, de la câteva minute la ore, poate lipsi sau poate dura zile sausăptămâni. Aria de combustie este limitată la zona focarului unde incendiul se propagă la materialele dinvecinătate. Temperatura creşte lent, fără a atinge valori importante. Dimensiunile flăcărilor sunt mici, încomparaţie cu dimensiunile încăperii. Din descompunerea materialelor se degajă gaze care împreună cu aerulformează un amestec combustibil ce poate fi aprins de flăcări. În funcţie de degajările de gaze sunt posibiledouă situaţii în mediu gazos optic transparent, când influenţa mediului gazos asupra propagării fluxului termicde radiaţie este neînsemnată şi optic dens când se ţine cont de componenta radiantă a fluxului termic. În aceastăfază cu cât combustibilul se aprinde mai uşor, cu atât căldura degajată este mai mare şi propagarea are loc mairapid.FumulFumul este un aerosol care se compune dintr-un mediu de dispersie: CO, CO2, HCl, HCN, NO2 etc. şi ofază dispersă formată din particule lichide şi solide rezultate în urma procesului de ardere: particule defuningine, particule de apă etc. Deplasarea fumului în clădiri are loc prin difuzie, convecţie sau mişcăriprovocate ale aerului. La arderile lente, fumul se repartizează uniform şi are loc o stratificare a fumului cutemperatura descrescătoare către părţile inferioare. Pentru arderile normale, la focarele cu flacără, se formeazăcurenţi turbionari de convecţie care deplasează particulele de fum. Particulele de fum formează un conrăsturnat, cu vârful în jos deasupra focarului, dacă în încăpere nu există mişcări puternice ale aerului. Unghiuldiedru al conului de fum este direct proporţional cu mărimea suprafeţei incendiului şi cu intensitatea acestuia.Deplasarea fumului depinde de presiunea şi temperatura aerului, efectul de coş, viteza vântului, geometriaclădirii şi ventilaţia clădirii. Viteza de generare a fumului este dată de relaţia dintre debitul de gaze şiconcentraţia gazelor:W f = C f b A (2 g Δp ρ ((273+t)/273)) 1/2Unde:b – coeficient de curgere;A – secţiunea de curgere;Δp – diferenţa de presiune;ρ - densitatea fumului;t – temperatura fumului;şi C f = (1/L) ln (I 0 /I) coeficient de extensie a fumuluiCălduraCăldura care se degajă la incendiu, urmare a proceselor de ardere a materialelor combustibile, setransmite mediului prin conducţie, convecţie şi radiaţie. Pentru detectarea incendiului, o importanţă deosebită oare transportul de energie termică care se realizează prin convecţie. Caracteristică a fluidelor convecţia termicăeste un fenomen complex, deoarece conţine intrinsec conducţia interioară. La incendiu, fluidul în mişcare esteconstituit din aer, gaze, vapori şi reziduurile gazoase ale arderii. Deplasările maselor de gaz sunt asigurate dediferenţele de densitate, consecinţă a diferenţei de temperatură. Regimurile de curgere ale curenţilor deconvecţie pot fi laminare sau turbulente, funcţie de valoarea criteriului de similitudine Reynolds.Temperatura considerată constantă în secţiunea transversală a conului de convecţie pentru fazainiţială a incendiilor este dată de relaţia:T = 0,26 Q 2/3 h –5/2Unde: T – creşterea de temperatură la înălţimea h faţă de focar, în raport cutemperatura mediuluiQ – fluxul de căldură transferat de la focar prin convecţie, în unitatea de timp;127