BULETINUL POMPIERILOR - IGSU

Concentrarea pe managementul riscului, mai degrabă decât pe producerea dezastrului, reflectă o atitudineproactivă legată de ameninţările potenţiale la adresa valorilor sociale şi materiale, înainte ca acestea să fieproduse. Analiza şi lecţiile învăţate din experienţele dezastrelor de până acum ajută la definirea profilurilorriscurilor legate de oameni, activităţi şi locuri, care îşi împart atributele, în faţa surselor potenţiale specifice dedistrugere. Înţelegerea riscului legat de abilitatea de a defini ce poate să se întâmple în viitor, oferă o serie dealternative posibile de alegere 33 . Evaluarea riscurilor, bazată pe analiza vulnerabilităţii şi hazardului, este un pasnecesar pentru adoptarea unor politici şi măsuri adecvate şi de succes pentru reducerea efectelor dezastrelor.Nivelele de cunoaştere a riscului depind în mare măsură de cantitatea şi calitatea informaţiei disponibile şide deosebirile în perceperea riscului de către oameni. Oamenii sunt mai vulnerabili când nu cunosc pericolelecare produc o ameninţare la adresa vieţii şi bunurilor lor. Cunoaşterea riscului variază printre oameni,comunităţi, agenţii şi guverne, în funcţie de percepţiile lor specifice. Acestea pot fi influenţate de cunoaştereapericolelor şi vulnerabilităţii precum şi de posibilitatea de a obţine informaţii precise şi la timp despre ele.Prin analiza riscului se înţelege un proces de a determina natura şi întinderea riscului prin analizareahazardurilor potenţiale şi evaluarea condiţiilor existente de vulnerabilitate/capacitate care pot pune în evidenţă oameninţare potenţială sau o afectare a oamenilor, proprietăţii, nivelului de trai şi mediului de care depind.Prognoza riscului implică posibilitatea precizării cât mai exacte a momentului, locului de producere afenomenului respectiv, cât şi o prognozare estimativă a urmărilor sale 34 . Trebuie remarcat, în acest context, căexistă un progres însemnat al capacităţilor de prognoză în cazul multor fenomene, atât în privinţa momentuluide producere, cât şi a arealului susceptibil a fi afectat.Procesul de conducere a unei evaluări a riscului se bazează pe o analiză atât a caracteristicilor tehnice aledezastrelor cât şi a localizării, intensităţii şi probabilităţii lor, dar şi pe analiza dimensiunilor fizice, sociale şieconomice a vulnerabilităţii, în timp ce se ia în calcul limita capabilităţilor pertinente la scenariile riscului.Evaluările riscului includ informaţii calitative şi cantitative în înţelegerea riscului, factorii şi consecinţelelor fizice, sociale, economice şi de mediu 35 . Este un prim pas necesar care se realizează înaintea oricărei măsuride reducerea a efectelor dezastrului.Ca proces de evaluare se acceptă să se includă următoarele activităţi: identificarea naturii, locaţiei,intensităţii şi probabilităţii unei ameninţări; determinarea existenţei şi gradului de vulnerabilitate şi expunere laameninţare; identificarea capacităţilor şi resurselor disponibile; determinarea nivelelor acceptabile de risc.Fazele analitice implicate în evaluarea riscului includ câteva din sarcinile de bază pentru managementulriscului 36 .Scopul final al analizei şi evaluării riscurilor este reducerea riscurilor. Termenul care exprimă esenţaacesteia este siguranţa. Termenul de siguranţă (securitate) s-a utilizat preferenţial în strategiile de prevenire aaccidentelor de muncă 37 . Conceptul de siguranţă actual se extinde asupra prevenirii pierderilor de produse,bunuri materiale şi accidente umane cu rezultate în îmbolnăviri sau decese ale persoanelor.Putem considera că siguranţa sau prevenirea pierderilor reprezintă prevenirea accidentelor prin utilizareaunor metode adecvate de identificare a hazardurilor şi de eliminare a acestora înainte de producereaaccidentelor.În limbaj uzual, securitatea (siguranţa) este definită ca starea de a fi la un adăpost de orice pericol, iarriscul ca posibilitatea de a ajunge la un pericol potenţial. Se observă că aceste două concepte abstracte suntcontrare. În realitate sunt stări limită care nu pot fi atinse în mod absolut. Nu există un sistem absolut sigur încare să nu existe nici un pericol de accident. Întotdeauna există un risc rezidual.1.2. Identificarea hazardelorConstituie de obicei punctul de plecare pentru procesul de evaluare a riscurilor.Atât evaluarea hazardelor cât şi evaluarea vulnerabilităţii utilizează proceduri tip care includ colectareadatelor primare; monitorizarea; procesarea datelor şi tehnici de realizare a anchetelor sociale 38 . În cazulevaluării hazardelor, unde de obicei este folosită o înaltă tehnologie, adaptată pentru monitorizarea şi stocareadatelor proceselor geologice şi atmosferice, activităţile de evaluare sunt de obicei restrânse la o comunitate33 Ozunu Alexandru, Anghel I. Călin – Op. cit., p. 29.34 Manea Sanda – Op. cit., p. 154.35 Moraru Roland, colectiv – Evaluarea riscului ecologic, Editura Infomin, Deva, 2000, p. 29-30.36 Bâldea Marin, - Comunitate şi vulnerabilitate: percepţie, comunicare, reducerea riscului dezastrelor, Editura Ministerului Internelor şi ReformeiAdministrative, Bucureşti, 2007, p. 98.37 Moraru Roland, Op. cit., p. 40.38 Ozunu Alexandru, Anghel I. Călin, Op. cit., p. 35.33