BULETINUL POMPIERILOR - IGSU

unei incinte să fie condiţionate separat, se folosesc mai multe sisteme independent de conducte. În acest mod,aerul distribuit în fiecare spaţiu al incintei poate fi controlat independent pentru a satisface cerinţele impuse deconfort.Sisteme independente de condiţionare a aerului pot fi amplasate în orice spaţiu, fără a mai fi nevoie deo unitate centrală. Sunt în principal folosite în clădirile în care ocupanţii doresc să folosească sistemele decondiţionare, numai în anumite spaţii sau atunci când costul instalării unui sistem central de condiţionare estenejustificat. Există două tipuri de sisteme: monobloc şi unităţi separate. Unităţile monobloc sunt amplasate înaceeaşi incintă, în peretele exterior al incintei sau la fereastră. Unităţile separate nu necesită schimbări majore înconstrucţia incintei. O parte a unităţii este amplasată în afara incintei (părţile mecanice grele – compresor sauventilator) în timp ce a doua parte, care conţine vaporizatorul şi părţile mecanice uşoare, este amplasată îninteriorul incintei. Cele două unităţi sunt conectate prin două conducte de diametru mic care transportă aerul.Nivelul de zgomot în timpul funcţionării este foarte scăzut deoarece părţile mecanice sunt situate în exteriorulincintei.Tendinţe actuale în tehnica ventilaţiei şi condiţionării aeruluiArhitectura modernă a clădirilor a redus la minimum infiltraţia aerului în interiorul acestora, cu scopul dea diminua efectele negative asupra încărcării termice a clădirilor. În particular, construcţia clădirilor în caredeschiderea ferestrelor nu este posibilă a eliminat practic posibilitatea realizării ventilaţiei naturale.Tehnologiile avansate permit acum construcţia de sisteme de condiţionare a aerului cu randament ridicat şicosturi scăzute, astfel încât folosirea acestor sisteme pare justificată. Totuşi, chiar şi sistemele de condiţionare aaerului sunt mari consumatoare de energie şi, în plus, poluante pentru că funcţionează cu agenţi de refrigerarenocivi. Este clar, în aceste condiţii, că tehnicile de ventilaţie naturală trebuie revitalizate şi adaptate noilortendinţe arhitecturale. Cel mai important factor care limitează aplicarea ventilaţiei naturale îl constituieumiditatea aerului. Valorile foarte mari ale umidităţii influenţează negativ confortul termic. În acest caz,folosirea sistemelor de condiţionare a aerului de umidificare este inevitabilă, iar ventilaţia naturală trebuieevitată. O reducere substanţială a consumului de energie a sistemelor de condiţionare a aerului existente poate firealizată prin menţinerea adecvată a acestora ce implică alegerea optimă a debitului de aer circulat şi aagentului refrigerant.Ventilaţia naturalăVentilaţia incintelor închise, atât cea naturală cât şi cea mecanică, induce un control asupra calităţiiaerului, în scopul asigurării confortului termic. După cum a fost discutat anterior, confortul termic depinde detemperatura aerului din interiorul incintei, de umiditatea relativă a aerului şi viteza aerului în incintă. Mişcareaaerului în incintă poate, aşadar, să asigure viteze suficiente ale aerului pentru îndeplinirea confortului termicchiar şi atunci când condiţiile de umiditate şi temperatură din interiorul incintei nu sunt complet satisfăcute.Mai mult, recircularea aerului prin ventilaţie reprezintă o metodă convenabilă de îndepărtare a poluanţilor dininteriorul incintei.Atunci când condiţiile exterioare o permit, ventilaţia naturală se dovedeşte a fi o metodă cu consum redusde energie pentru asigurarea confortului termic şi menţinerea unui mediu sănătos în interiorul unei incinte.Ventilaţia naturală este asigurată prin introducerea de aer din exteriorul incintei printr-o serie de deschideri dinanvelopa incintei (uşi, ferestre) şi printr-o folosire adecvată a acestor deschideri. Aerul este introdus sauîndepărtat din incintă ca rezultat al diferenţei de presiune în lungul deschiderii, diferenţă de presiune care estedatorată acţiunii combinate a vântului şi a gradienţilor de temperatură. Ventilaţia naturală poate fi folosită nunumai pentru a asigura ocupanţilor incintei aer proaspăt, necesar pentru a menţine un nivel acceptabil al calităţiiaerului, dar şi pentru scăderea temperaturii în interiorul spaţiului atunci când condiţiile climaterice permit acestlucru.Caracteristicile mişcării aerului în jurul incintelorProiectarea incintelor ventilate natural necesită o bună înţelegere a spectrului curgerii aerului în jurulacestora. Scopul principal este de a asigura ventilaţia unui spaţiu cât mai mare din interiorul incintei.Figura 1 ilustrează spectrul curgerii aerului, indus de acţiunea vântului, în jurul unei incinte fărădeschideri. În zona din amonte a incintei apare o suprapresiune în timp ce în apropierea pereţilor în lungulincintei se dezvoltă două zone de depresiune ca rezultat al curgerii accelerate a aerului. În spatele incintei seobservă formarea a două vârtejuri care produc o uşoară sucţiune a aerului în această zonă.142