BULETINUL POMPIERILOR - IGSU

Astfel, prin managementul riscurilor se analizează aspecte legate de probabilitatea de apariţie apotenţialelor accidente, se definesc frecvenţele de apariţie a acestor accidente, conform datelor de proiectare şia literaturii de specialitate, se stabilesc măsurile de control propuse pentru implementare, prin proiectare saumanagement, pentru a reduce riscurile de apariţie. Se stabilesc, de asemenea, şi măsurile de reducere aconsecinţelor generale ale unor accidente majore.După unii autori 5 managementul riscului are ca etape principale: identificarea hazardelor, analizacalitativă şi cantitativă a riscurilor, analiza cost-beneficiu corelată cu managementul schimbărilor şi luareadeciziilor.Identificarea hazardurilor constituie de obicei punctul de plecare pentru procesul de evaluare ariscurilor. Există metodologii realizate şi adoptate la nivel european pe care şi România le implementează caurmare a procesului de aderare în UE. Astfel pachetul de reglementări specifice la nivel UE sunt regăsite şi lanivel naţional şi constituie referinţele de bază pentru capitolul IV de aplicare a evaluării riscurilor.Identificarea riscului este problema cea mai dificilă, datorită multitudinii şi diversităţii evenimentelor.Posibilităţile de apariţie a evenimentelor se pot estima prin studii statistice. Se observă că şansele de a obţinerezultate sigure prin aplicarea strictă a unor relaţii teoretice sunt foarte limitate. Metodele empirice legate desituaţii punctuale combinate cu analizele teoretice vor avea un grad de credibilitate mai ridicat. Următoareleelemente caracteristice ale riscului sunt integrate în evaluările de risc: riscul chimic; riscul carcinogen; risculepidemiologic; riscul contaminării nucleare; riscul apariţiei fenomenelor naturale.Cuantificarea riscurilor, reprezintă o metodă de apreciere a pierderilor pe care le poate suferi o persoanăsau o organizaţie 6 . Această metodă stă la baza calculului valorii primelor de asigurare şi a valorii asigurate. Ceamai simplă modalitate de evaluare constă în estimarea probabilităţii de producere a fiecărui risc în parte şi aimpactului financiar pe care riscul îl poate avea asupra persoanei sau organizaţiei.Există patru categorii majore de riscuri, din acest punct de vedere: riscuri cu frecvenţă şi impact reduse;riscuri cu frecvenţă redusă, dar cu impact mare (riscuri catastrofice); riscuri cu frecvenţă ridicată dar cu impactmic; riscuri cu frecvenţă şi impact mari. 7După cum se observă managementul riscurilor conţine parametrii necesari identificării şi cuantificăriiriscurilor pentru analiza impactului asupra activităţilor desfăşurate de o anumită organizaţie.Procesul de management al riscurilorRiscul în activitatea unei firme, instituţii, organizaţii se referă la probabilitatea de a nu se respectaobiectivele stabilite în termeni de performanţă (nerealizarea standardelor de calitate), program (nerespectareatermenului de execuţie) şi cost (depăşirea bugetului).Din punct de vedere economic, elementele de risc sunt toate elementele care au o probabilitatemăsurabilă de a devia de la plan. Aceasta presupune desigur existenţa unui plan. Strategiile, planurile şiprogramele constituie elemente care permit prefigurarea realităţii şi apoi confruntarea realizărilor efective curezultatele aşteptate. Pentru realizarea obiectivelor organizaţiei este necesară derularea unor seturi de activităţi.O activitate, notată (a), poate fi considerată element de risc dacă sunt îndeplinite simultan următoarele douăcondiţii:0 < P(a) < 1 (1)L(a) = 0 (2)unde: P(a) = probabilitatea ca un eveniment (a) să se producăE(a) = efectul evenimentului (a) asupra obiectivelorL(a) = evaluarea monetară a lui E(a)Managementul riscului este un proces ciclic, cu mai multe faze distincte: identificarea riscului, analizariscului şi reacţia la risc 8 .În faza de identificare a riscului se evaluează pericolele potenţiale, efectele şi probabilităţile de apariţieale acestora pentru a decide care dintre riscuri trebuie prevenite. Practic, în această fază se identifică toateelementele care satisfac condiţiile (1) şi (2).5 Ozunu Alexandru, Anghel I. Călin – Op.cit., p. 36.6 Coşea Mircea, Nastovici Luminiţa – Op. cit., p. 48.7 Ibidem, p. 10.8 Bâldea Marin – Op. cit., p. 46.12