BULETINUL POMPIERILOR - IGSU

Automatizarea sistemelor de condiţionare a aeruluiOperaţiile expuse în paragrafele precedente se realizează în mod automat cu ajutorul instalaţiilor deautomatozare.După modul de acţionare aceste instalaţii pot fi:- cu două poziţii; aceste instalaţii dau, în general, comandă pentru poziţiile de închis şi deschis, care seaplică la orice ventil de abur, apă caldă, apă supraîncălzită sau apă rece, precum şi pentru clapetele de trecere aaerului.- în trepte; instalaţia poate deschide organul de execuţie, ventil sau clapete, în mai multe poziţii întrecele două extreme, închis şi deschis.- cu mers continuu pe toată cursa organului de execuţie; aparatura este denumită în acest cazproporţională.După felul energiei de acţionare, automatizarea poate fi:- electrică, când se întrebuinţează energie electrică;- pneumatică, când se întrebuinţează aer comprimat;- hidraulică, când se întrebuinţează un lichid sub presiune.Cele mai des folosite instalaţii sunt cele cu acţionare combinată electropneumatică.Instalaţia de automatozare se compune în principal din trei elemente:- traductorul care are rolul de a simţi temperatura sau umiditatea aerului, de a transforma aceste mărimiîn alte mărimi convenabile pentru acţionare şi de a acţiona organul de execuţie- linia de transmisie a comenzii, care poate fi o linie electrică sau o conductă de aer comprimat saulichid sub presiune- organul de execuţie al comenzii, care execută mişcarea necesară de închidere sau deschidere totală,parţială sau proporţională a organului de ştrangulare a fluidului.Sisteme mobile de condiţionare a aeruluiSisteme de condiţionare a aerului cu bioxid de carbonBioxidul de carbon a fost relativ recent folosit ca agent de refrigerare în sistemele mobile de condiţionarea aerului, unde a înlocuit acei agenţi cu potenţial ridicat de distrugere a ozonului cum ar fihidroclorofluorcarbon (HCFC) sau R-22. De exemplu, agentul refrigerant HFC-134 a folosit în sistemul decondiţionare a aerului în unele automobile BMW are un potenţial de distrugere al ozonului de 1300 de ori maimare decât bioxidul de carbon.Sisteme de condiţionare a aerului cu două cicluri cu hidrocarburiIdeea de bază a acestui sistem este de a separa elementele sistemului de condiţionare într-uncompartiment al maşinii şi un compartiment al ocupanţilor incintei supuse condiţionării (de exemplu, pasageriiunui automobil). Un al doilea ciclu cu agent refrigerant permite folosirea sistemului de condiţionare a aeruluifără a avea un compartiment cu agent în incinta supusă condiţionării. Al doilea ciclu este conectat printr-unschimbător de căldură la primul ciclu, iar lichidul refrigerant este transportat cu ajutorul unei pompe centrifugedispusă în compartimentul maşinii. Elementele funcţionale ale sistemului aflate în compartimentul maşinii sunt,în principiu, similare cu cele din cazul precedent.Optimizarea consumului de energie al sistemului de condiţionare a aeruluiPentru incintele în care ocuparea este intermitentă sau variabilă, supraventilaţia poate fi evitată prinreducerea ventilaţiei sub nivelul debitului proiectat de aer ventilat, obţinut în ipoteza unei ocupări totale aincintei. Incintele în care această metodă este aplicabilă sunt şcolile, restaurantele, sălile de teatru sau decinematograf şi birourile.Atunci când un sistem de condiţionare este proiectat, debitul de aer din exteriorul incintei care trebuievehiculat este determinat astfel încât să satisfacă cerinţele incintei la ocuparea maximă. Acest debit estemenţinut pe toată perioada în care toţi ocupanţii se află în interiorul incintei sau chiar pe parcursul întregii zile.Una din metodele cele mai des folosite pentru reducerea consumului de energie este pornirea sistemului deventilaţie la începutul zilei şi oprirea acestuia la sfârşitul zilei. Folosind această metodă, consumul de energiepoate fi totuşi supraevaluat mai ales la începutul sau sfârşitul zilei când ocuparea incintei este mai redusă. Onouă tehnologie a fost recent propusă pentru optimizarea consumului de energie bazată pe controlul niveluluide bioxid de carbon din interiorul incintei (Schell ş.a. 2000). Principiul de bază al acestei metode este de a147