BULETINUL POMPIERILOR - IGSU

Necesitatea înfiinţării acestui corp s-a impus în urma numeroaselor incendii. Apariţia primei formaţiunide pompieri voluntari din oraşul Bistriţa, în anul 1877 a fost urmată de altele, astfel încât până la sfârşitulsecolului, formaţiuni de acest gen existau în majoritatea localităţilor din jurul Bistriţei, în special în cele locuitede saşi. În oraşul Năsăud pompierii voluntari s-au organizat în anul 1890.Toate aceste formaţiuni erau organizate şi funcţionau după statute proprii, avizate de oficialităţile vremiişi înregistrate ca persoane juridice la Magistratură.Una dintre cele mai importante măsuri prin care locuitorii oraşului au căutat să preîntâmpine incendiile afost înfiinţarea corpului pompierilor voluntari. După modelul din Sibiu, Braşov, Sighişoara se înfiinţează,datorită mai ales ostenelilor căpitanului oraşului Sammuel Starch, a profesorului Leo Hoffrichter, cu sprijinulefectiv al preotului oraşului, Gattlieb Budaker şi a avocatului dr. Teodor Filkeni, după doi ani de pregătire,SOCIETATEA BISTRIŢEANĂ A POMPIERILOR VOLUNTARI.În şedinţa constituită din 25 februarie 1877, ţinută în sala Primăriei, s-au adoptat statutele şi s-au alesconducători:•căpitan I : primarul Johann Siegler;•căpitan II : prof. Leo Hoffrichter;•secretar: prof. Gattfried Poschner;•casier: prof. Oskar Kisch."Statutele pompierimii voluntare bistriţene" – primite în adunarea de constituire, din 25 februarie 1877 –,reglementează organizarea, atribuţiile, modul de acţiune, recompensele pentru corpul pompierilor voluntari.Deoarece au stat la baza desfăşurării activităţii acestuia, până la desfiinţare, vor fi prezentate pe largprincipalele prevederi.Astfel, scopul pompierimii voluntare din Bistriţa "la incendii pe hotarul oraşului Bistriţa era de a prestaajutorul necesar de stingere şi salvare. Numai în mod excepţional se va întrebuinţa şi în comunele învecinate, lafocuri de întindere mai mare sau pericole deosebite: serviciul este voluntar şi gratuit.Pompierimea era compusă din membri executivi, ajutători şi onorarii. Se împărţea în patru secţii: trupacăţărătorilor, trupa la tulumbe, trupa apei, trupa de scut.Paragraful referitor la excluderea din corp are ca motivaţie: "Când un membru a lipsit de la un incendiusau părăseşte locul acestuia fără permisiunea şefului, şi în decurs de 3 zile după aceea nu se scuză îndeajuns;cauza care l-a împiedicat trebuie confirmată, la cererea superiorului, prin jurământ; când un membru nu-şiachită obligaţiile băneşti faţă de corp; în caz de neglijare bruscă a serviciului, răzvrătire deschisă; în caz deînclinare exprimată spre băutură sau alte încălcări ale statutelor şi ordinii de serviciu”.Pompierii din Moldova şi din Ţara Românească în perioada de până la 1866Unirea Moldovei cu Ţara Românească, în anul 1859 a creat premisele reorganizării armatei, potrivitnoilor transformări, ca armată a statului naţional.Elementele de progres ale acestui moment s-au concretizat în măsurile luate pentru desăvârşirea unificăriioastei: s-a instituit statul-major general, s-a unificat instrucţia, intendenţa şi administraţia, a fost numit un singurministru de război. Aceste măsuri îşi aveau semnificaţia în perspectiva pe care conducătorii noului stat unificat,în frunte cu domnitorul Al. I. Cuza, o confereau armatei, ca una din pârghiile menite să asigure întărireaautonomiei şi să pregătească obţinerea independenţei naţionale. În contextul reformelor preconizate de guvernulcondus de Mihail Kogălniceanu, în programul din luna mai 1860 era înscrisă şi „serioasa şi temeinicaorganizare a puterii armate în proporţie cu trebuinţele şi mijloacele ţării”.Pompierilor militari le revenea sarcina de a veghea cu grijă la apărarea bunurilor materiale de flagelulincendiilor, dar în acelaşi timp, ca parte integrantă a armatei, prin măsurile luate, erau pregătiţi de a interveni lanevoie în apărarea ţării, continuând tradiţia înaintaşilor de la 13 septembrie 1848.La două luni de la alegerea sa ca domn al Moldovei şi al Ţării Româneşti, Cuza a făcut o primă inspecţiela cazarma pompierilor din Bucureşti. Mulţumit de cele constatate a dat un Înalt ordin către oştire, în carespecifica: „Vizitând la 28 martie corpul pompierilor, l-am găsit în cea mai plăcută stare, adică: frontul întocmitînaintea instrumentelor de foc … ”În ceea ce priveşte organizarea pompierilor în anul 1859, situaţia era diferită în cele două principate.La Bucureşti funcţiona vechea comandă de pompieri, înfiinţată în anul 1845, având efectivul uneicompanii. Conform bugetului aprobat pe anul 1860, în valoare de 457.815,30 lei, efectivul acesteia era de 9ofiţeri, 27 subofiţeri, 21 muzicanţi şi 330 soldaţi.179