BULETINUL POMPIERILOR - IGSU

vântului, geometria clădirii cu barierele sale (pereţi, podele), precum şi ventilaţia mecanică ( deschideri înacoperiş, utilităţi existente).Deplasarea fumului în clădiri înalteDeplasarea fumului în clădirile înalte este diferită faţă de clădirile joase, în care factorii principali ceproduceau mişcarea fumului erau căldura, mişcarea de convecţie şi presiunea incendiului. În clădirile înalteaceşti factori sunt modificaţi, în primul rând, de către efectul de coş, care, aşa cum s-a arătat, este o mişcareverticală naturală a aerului prin clădire, cauzată de diferenţa de temperatură şi densitatea dintre aerul dininteriorul şi cel din exteriorul clădirii.Deplasarea fumului în clădiri înalte este cauzată şi de alţi factori: expansiunea gazelor datoritătemperaturii, influenţa vântului, mişcarea forţată a aerului în clădire (ventilaţia mecanică).Efectul de coş este caracterizat printr-un tiraj puternic de la sol spre acoperişul clădirilor înalte, mărimeaacestui efect depinzând de înălţimea clădirii, de etanşeitatea pereţilor exteriori, de scurgerea de aer la niveluletajelor şi de diferenţa de temperatură dintre interiorul şi exteriorul clădirii.În timpul unui incendiu, efectul de coş determină larga împrăştiere a fumului şi gazelor toxice în clădirileînalte, prin casa scărilor şi puţurile ascensoarelor circulând cantităţi importante de fum, chiar dacă uşilepuţurilor rămân închise.În două situaţii particulare are loc intensificarea puternică a incendiilor: în cazul ventilării etajuluiincendiat, care se poate produce în timpul iernii, când temperatura exterioară este destul de scăzută faţă de ceainterioară şi incendiul izbucneşte la o anumită distanţă sub planul presiunii neutre, şi în cazul când temperaturaexterioară este mai ridicată decât cea interioară şi incendiul se produce la o distanţă mare deasupra planuluipresiunii neutre.Efectele ventilării incendiuluiVentilarea incendiului, ca parte integrantă a intervenţiei de stingere, este o activitate planificată şisistematică de evacuare a gazelor de ardere, fumului şi căldurii şi are următoarele efecte:- dă incendiului, plecând de la focarul de origine, o direcţie capabilă să favorizeze evacuarea produselorarderii;- limitează propagarea orizontală a incendiului;- impune incendiului o direcţie verticală, care facilitează recunoaştere şi intervenţia;- menţine vizibil focarul, înlesnind descoperirea sa;- canalizează spre exterior gazele de ardere şi fumul, evitând concentrarea de gaze inflamabile la parteasuperioară a incintei în care s-a produs incendiul;- permite evacuarea căldurii, aceasta fiind transportată prin fum şi gaze;- limitează pericolul de explozie.În general, sunt recunoscute două moduri principale de evacuare şi control al fumului :- împrospătarea cu aer a spaţiului ce trebuie protejat, concomitent cu extragerea fumului, astfel ca înzona implicată în incendiu, extragerea gazelor de ardere să ducă la reducerea la minimum a efectelor lor nocive,permiţând evacuarea persoanelor şi intervenţia pompierilor ;-stabilirea unei ierarhii a presiunilor între încăperea (zona) incendiată şi încăperile adiacente, în scopulrealizării unui echilibru care să se opună propagării fumului.Limitarea propagării incendiilor se va realiza prin :- preîntâmpinarea posibilităţilor de propagare a incendiilor datorită instalaţiilor de ventilare,prin :- utilizarea de canale incombustibile ;- izolarea termică a canalelor ;- dispozitive de obturare ;- evitarea traversării pereţilor şi zonelor antifoc ( sau luarea de măsuri speciale în dreptul acestora );- prevederea de dispozitive de blocare în caz de incendiu sau, atunci când sunt necesare, a unordispozitive de acţionare a instalaţiei de ventilare ( ventilare la incendiu, ventilare de avarie etc.)150