BULETINUL POMPIERILOR - IGSU

Pentru micşorarea aprinderii decorurilor şi reducerea vitezei de propagare a incendiului, decorurile seignifughează. În foarte multe cazuri o ignifugare defectuoasă, nedurabilă, sau superficială a decorurilor, duce lapropagarea rapidă a incendiilor pe scenă. Dacă decorurile sunt suspendate, viteza de propagare este foarte mare.Experienţa dobândită la incendiile de teatre demonstrează că decorurile şi perdelele suspendate cuintervale reduse între ele, montate suprapuse sau alăturate, constituie premiza pentru propagarea rapidă aincendiului, cu o viteză de neînchipuit, puţin frânată de ignifugarea materialelor combustibile.S-a spus mult despre cortina de siguranţă, în unele situaţii făcând „minuni”, în altele a produs dezamăgire.Totuşi cortina de siguranţă constituie principala instalaţie de protecţie într-un teatru. Se impune ca ea să fiecoborâtă la timp, cu repeziciune separând etanş scena de sala de spectacole, asigurând o închidere etanşă lafum. Nerealizându-se acest lucru, o serie de incendii s-au soldat cu pierderi de vieţi omeneşti şi bunurimateriale. O cortină de siguranţă corect executată şi montată reţine, în cazul izbucnirii unui incendiu pe scenă,fumul şi flăcările, ferind astfel sala de spectacole. Cortina de siguranţă şi-a îndeplinit întotdeauna rolul său,dacă a fost coborâtă complet şi răcită la timp, pe ambele feţe. Pentru a crea condiţii de siguranţă cortinei desiguranţă este necesară crearea imediată a unei compensaţii de presiune în casa scenei, ceea ce se realizeazăprin deschiderea automată a trapelor de fum la partea superioară a scenei, producându-se un puternic tiraj(efectul de coş).Observaţiile care s-au făcut pe timpul unor incendii de teatre arată că uneori, în împrejurări prielnice,întreaga sală de spectacole poate fi umplută cu fum în timp de 1-2 minute. Deschiderea uşii spre scenă saudinspre culoarele teatrului produce umplerea cu aer fierbinte şi cu fum a încăperilor care vin în contact direct cuscena, ceea ce îngreunează simţitor acţiunea de stingere. În afară de aceasta, pe timpul procesului de ardere seconsumă foarte mult oxigen, iar scena şi încăperile alăturate sunt umplute cu mult fum.În timpul dezvoltării incendiului pe scenă, se formează o temperatură mare, care ajunge până la 1.000-1.200 0 C. Din această cauză se pot deforma sau distruge elementele de metal ale construcţiilor. În funcţie deviteza şi intensitatea procesului de ardere, precum şi de felul de construcţie, prăbuşirea planşeului scenei poatesă aibă loc în timp de 20-25 minute de la izbucnire incendiului. În urma prăbuşirii diferitelor elemente deconstrucţie, viteza de propagare a incendiului creşte.Din incendiile de teatre produse până acum reiese că un incendiu la un teatru şi în special pe scenă,trebuie localizat în 5-10 minute, în caz contrar dezvoltarea sa rapidă este inevitabilă. Specificul incendiilorizbucnite la teatre sau mai ales pe scenă impune o acţiune energică şi cât mai rapidă, deoarece fiecare minut deîntârziere poate produce victime şi însemnate pierderi materiale, poate compromite întreaga acţiune de stingere.Experienţa marilor incendii de teatre a dovedit că acolo unde s-a asigurat o evacuare rapidă şi au existatordine nu s-au produs pierderi de vieţi omeneşti. De aici necesitatea acordării unei importanţe deosebiteîntocmirii verificării şi actualizării planului de evacuare, pentru caz de incendiu.Indiferent care-i cauza sau evoluţia incendiului, panica joacă un rol important în executarea evacuării şisalvării persoanelor în caz de incendiu. Pentru prevenirea pericolului panicii, în sala de spectacole, la izbucnireaunui incendiu pe scenă, este indicat ca majoritatea spectatorilor să se îndrepte pentru părăsirea sălii, în direcţiaopusă scenei.Incendiile izbucnite la teatre se pot transforma, uneori, în mari catastrofe urmate de pierderi de vieţiomeneşti şi bunuri materiale. Apariţia unor astfel de situaţii se datorează a trei factori principali:o panica creată în urma izbucnirii incendiilor;o existenţa unei mari cantităţi de materiale şi uşurinţa cu care se propagă incendiul;o multiplelor posibilităţi de aprindere pe timpul funcţionării teatrului.44