BULETINUL POMPIERILOR - IGSU

Simularea focului în pădure folosind Star Logo – în acest model focul porneşte în unul sau mai multepuncte din pădure şi se răspândeşte la copacii vecini. Fiecare celulă din grid poate reprezenta un copac sau unspaţiu gol. Spaţiile inhibă propagarea focului. Fiecare copac (celulă) urmăreşte o regulă simplă: dacă ia foc varăspândi focul către vecinii săi. Focul se răspândeşte în patru direcţii. Probabilitatea de difuzie a focului depindede densitatea copacilor. Cel mai interesant aspect al acestei aplicaţii este că foloseşte o regulă simplă pentru amodela un comportament complex în lumea reală.Simularea cutremurelor cu Nemo – a fost implementat un model de propagare a unei rupturi. Sistemul demodelare al cutremurului examinează propagarea unei rupturi de-a lungul unei secţiuni a unei bucăţi de rocă,supusă unei forţe de apăsare. Fiecare celulă conţine o valoare locală pentru forţă. În funcţie de forţa locală şi decelulele înconjurătoare se poate întâmpla ca celula să se rupă, producând o ruptură locală şi influenţând astfelcelulele vecine.În ultima vreme un număr din ce în ce mai mare de cercetători şi-au orientat eforturile în direcţiadezvoltării unei noi paradigme de calcul, bazată pe modelele naturale, care au un succes demonstrat. Aceastăparadigmă se numeşte calcul celular şi se bazează pe trei principii de bază:•Simplitate: Procesoarele care formează un sistem de calcul paralel trebuie să fie simple, dar nu însensul cunoscut astăzi în tehnologia informaţiei, ci în sensul de simplicitate a operaţiilor executate (prinanalogie cu un neuron artificial, sumare şi comparaţie, sau orice altă operaţie simplă). Structura unuiastfel de procesor (numit în continuare nod sau celulă) trebuie să fie uşor de implementat, să consumepuţin şi să îşi realizeze bine funcţia pentru care este proiectată.•Paralelism vast: Un număr cu adevărat mare de celule de calcul. Sistemele paralele actuale conţincel mult câteva zeci de procesoare complexe. Într-un domeniu de calcul paralel, termenul de paralelismmasiv implică cele câteva maşini, fiecare cu un număr de procesoare de ordinul miilor. Paralelismulcelular implică o scară mult diferită. Numărul de celule este exprimat printr-o notaţie exponenţială (10 x ).Pentru a face distincţie între cele două implementări se foloseşte termenul de paralelism vast, în opoziţiecu paralelismul masiv.•Localizare: Este un termen care defineşte interacţiunea între celule şi cantitatea de informaţietransferată prin conexiunile intercelulare. Prin comunicaţie localizată se înţelege faptul că o celulăcomunică cu un număr finit şi limitat de celule apropiate din punct de vedere fizic. Cantitatea deinformaţie transferată între celule este redusă. Nicio celulă nu are o vedere globală asupra sistemului, nuexistă un controler centralizat.Calculul celular este o paradigmă care combină principiile de mai sus pentru a oferi noi moduri de calcul,mult mai bune decât alternativele existente (prin viteză, cost, putere disipată, stocarea informaţiilor, calitateasoluţiilor.BIBLIOGRAFIE:1. A New Self-Reproducing Cellular - Automaton Capable of Construction and Computation - GianlucaTempesti, Berlin, 1995.2. Introduction to cellular automata, Jean-Philippe Rennard Ph.D. 12/2000.3. Evolutionary Systems and Artificial Life,Luis Rocha ,1997.4. Moshe Sipper, “The Emergence of cellular computing”, IEEE Computer, July 1999 Volume 32, Issue 7- Pages: 18 - 26.5. S.C.Benjamin and N.F.Johnson, “A Possible Nanometer-Scale Computing Device Based on an AddingCellular Automaton”, Applied Physics Letters, 1997.6. Radu Dogaru, Sisteme Celulare de Calcul - curs masterat UPB.7. http://atm.neuro.pub.ro/radu_d/html/sc_2007/desfasurator.html176