BULETINUL POMPIERILOR - IGSU

CONSIDERAŢII PRIVIND INFLUENŢA VENTILAŢIEI ÎNDEZVOLTAREA INCENDIULUICăpitan inginer Marius COZMAInspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului MaramureşSubject 15: The paper presents the ventilation influence in a fire development.Definirea noţiunilor de ventilaţie şi de condiţionare a aeruluiPrin ventilaţie se înţelege introducerea de aer din atmosferă şi îndepărtarea aerului din interiorulincintelor în cantităţi suficiente pentru asigurarea confortului (Santamouris şi Asiamakopoulos, 1996).Ventilaţiaeste una din principalele tehnici de îndepărtare a excesului de căldură din interiorul incintelor închise sau deextindere în interiorul acestora, a condiţiilor termice favorabile ale mediului exterior .Condiţionarea aerului implică crearea şi menţinerea unui mediu în anumite condiţii de temperatură,umiditate, circulaţie a aerului şi puritate, astfel încât acesta să producă efectele dorite asupra ocupanţilor uneiincinte sau a materialelor depozitate (McQuiston şi Parker, 1982). Condiţionarea aerului este independentă detimp sau sezon şi trebuie să funcţioneze în condiţii meteorologice extreme. Termenul “condiţionarea aerului” afost utilizat pentru prima dată în legătură cu practica umidificării aerului în fabricile de textile, pentru a controlaefectele statice ale electricităţii şi a evita astfel ruperea firelor (Jennings, 1978). Creşterea umidităţii aerului(umidificare) poate fi uşor realizată prin introducerea de vapori de apă (deumidificare). O primă metodă de arealiza dezumidificarea aerului constă în folosirea materialelor desicante, care trebuie însă reactivate periodic.Mult mai frecvent, dezumidificarea este realizată prin scăderea temperaturii aerului la o valoare suficientăpentru ca vaporii de apă în exces să poată fi îndepărtaţi prin condensare. Îndepărtarea vaporilor din aer princondensare este sugestiv ilustrată, prin formarea picăturilor pe peretele unui pahar cu apă foarte rece.Clasificarea sistemelor de ventilaţie şi de condiţionare a aeruluiDupă natura procesului există ventilaţie naturală şi ventilaţie forţată.Ventilaţia naturală este cauzată de diferenţa de presiune dintre interiorul şi exteriorul unei incinte carezultat al acţiunii vântului sau a gradienţilor de temperatură. Ventilaţia nocturnă şi turnurile de răcire suntprincipalele tehnici de ventilaţie naturală. Eficienţa ventilaţiei naturale poate fi sensibil crescută printr-ocanalizare şi recirculare corespunzătoare a curenţilor de aer în interiorul incintei.Ventilaţia forţată este realizată cu mijloace mecanice, folosind ventilatoare pentru a induce şi controlacurentul de aer. Ventilatoarele de tavan sau ventilatoarele portabile sunt cele mai des folosite în acest scop.Sistemele de condiţionare a aerului sunt grupate în două categorii principale, şi anume, unităţi centrale şiunităţi independente.Sistemele centrale de condiţionare a aerului sunt folosite în principal în clădirile mari. Unitateaprincipală a acestor sisteme este amplasată într-o cameră mecanică şi, de regulă, la distanţă mare de spaţiul careurmează a fi condiţionat. Unitatea centrală este conectată printr-o reţea de conducte la unităţile individuale caresunt amplasate în spaţiul supus condiţionării. Aerul din atmosferă este aspirat de unitatea centrală decondiţionare şi amestecat cu o anumită cantitate de aer recirculat. Amestecul trece apoi prin filtre pentru aîndepărta praful sau alte particule solide şi este condiţionat în funcţie de modul de operare al sistemului (răciresau încălzire). Atunci când este necesară scăderea temperaturii unei incinte, aerul este răcit şi, dacă este cazul,dezumidificat. Atunci când este necesară ridicarea temperaturii în interiorul incintei, aerul este pre-încălzit,umidificat prin adăugarea de vapori de apă şi, în final, încălzit, folosind aburi sau apă fierbinte. Aerul este apoitransportat folosind ventilatoare (la viteze cuprinse între 5 şi 15m/s), cel mai frecvent, la nivelul superior alincintei de unde este difuzat şi recirculat în interiorul incintei. În cazul în care este necesar ca diferite spaţii ale141