PAVILION

întrucîtva să ordonăm lucrurile în timp,
dar nu ştim absolut nimic despre spaţiul
în care le adunăm. 38 Mai trebuie să ne
direcţionăm noile pasiuni politice în noi
reflexe de gîndire, noi moduri de a fi
interesaţi, indignaţi, mobilizaţi şi potoliţi,
plus o nouă retorică. Ori de cîte ori ne
vedem în faţa unei probleme, vechile obiceiuri
încă mai stăruie, iar vocea progresului
încă mai strigă “Nu vă faceţi griji,
toate acestea vor dispărea curînd, căci
sînt învechite şi iraţionale!”, în vreme ce
noua voce abia poate să şoptească
“Trebuie să coabitezi chiar şi cu monştrii,
pentru că nu te poţi lăsa pradă credinţei
naive că aceştia vor pieri curînd. Spaţiul
este o serie de simultaneităţi şi totul trebuie
luat în calcul dintr-odată”.
Asta nu înseamnă că, pînă la
urmă, nu există progres sau că nu putem
lansa în faţă săgeata timpului. Înseamnă
doar că pornim încetul cu încetul de la o
formă de coabitare foarte simplistă - cum
sînt cele evoluţioniste sau cele revoluţionare
- şi ajungem la una mai completă,
unde luăm în calcul tot mai multe
elemente. Progresul există, dar el
porneşte de la o simplă alăturare şi
ajunge la o formă întreţesută de
coabitare: cîte elemente contemporane
pot fi clădite unul lîngă altul pentru a da
naştere unei serii simultane? S-ar putea
ca greşeala comunismului să nu fi fost
reprezentată de propensiunea spre
comunitate, ci de graba cu care şi-a
imaginat că ar trebui împărtăşită Lumea
Comună.
Ce este Dingpolitik?
Întoarcerea la lucruri. Întoarcerea
la acest pandemoniu fragil şi provizoriu:
un spectacol-expoziţie, un catalog.
Aşa cum am spus deja, demon şi demos
au aceeaşi etimologie. Dacă urmaţi prima
direcţie, înmulţiţi ocaziile de dezacord şi
de dezbinare; dacă urmaţi a doua
direcţie, înmulţiţi ocaziile de acord, de
combinare, de adunare şi de participare.
Diferenţa dintre cele două e subţire ca
lama unui cuţit. În ambele cazuri Ding va
dezbina - aşa cum va face şi expoziţia
aceasta. Dacă v-a cucerit “demonul
politicii”, atunci va apărea un anumit
model: prea multă unitate, prea multă
dezbinare. Dar dacă reuşiţi să simţiţi în
acţiunile voastre influenţa “publicului fantomă”,
atunci se va naşte un alt model:
mai puţine pretenţii de unitate, mai puţine
idei de dezbinare. Căutarea structurii
unitare a început iar, ca în epoca părintelui
Nicéron. Sau cel puţin acesta e efectul
pe care vrem să-l producem asupra
vizitatorilor şi cititorilor.
Aşadar. ce este pînă la urmă
Dingpolitik? Este gradul de realism injectat
atunci cînd:
a) politica nu mai este limitată la oameni,
ci incorporează numeroasele probleme
asociate acestora;
b) obiectele devin lucruri, asta însemnînd
că problemele concrete lasă locul încîlcitelor
lor legături şi devin probleme de
interes public;
c) procesul adunării laolaltă nu se mai
realizează sub un glob sau dom deja
existent, ce aparţine unei tradiţii mai
vechi a construcţiei de parlamente virtuale;
d) limitele inerente impuse de defectele
de vorbire, de afecţiunile cognitive şi
toate genurile de handicap nu mai sînt
negate, acceptîndu-se în schimb
folosirea protezelor;
e) nu ne mai limităm la parlamentele propriu-zise,
ci ne extindem la numeroasele
alte tipuri de ansamble, pentru a găsi
tipul de adunare potrivit;
f) procesul adunării laolaltă se face sub
semnul provizoriului şi fragilului Public
Fantomă, care nu mai pretinde că este
echivalentul Corpului, al Leviatanului ori
al Statului;
şi, în fine
g) Dingpolitik devine posibilă atunci cînd
politica se eliberează de obsesia timpului
Succesiunii.
Acesta este experimentul întreprins
de noi prin expoziţia şi spectacolul
de faţă. Nu mai e cazul să spunem că
autorii adunaţi aici nu trebuie să fie de
acord unii cu alţii şi nici cu introducerea
aceasta! Eventual să accepte o cupolă
fragilă şi provizorie care să investigheze
legăturile unuia sau altuia cu lucrurile?
Poate că da.
Dacă fundamentalismul înseamnă
convingerea că medierile pot fi
ignorate fără nici un risc, atunci el reprezintă
maniera politică complet lipsită de
Ding. Pînă la urmă există o întrebare
esenţială care ne interesează: fundamentalismul
poate fi eradicat? Cînd vor
înceta cei patru cavaleri ai Apocalipsului
să se mai amestece în politică?
* Deşi nu le pot mulţumi tuturor celor ale căror
idei m-au ajutat la această lucrare fără să înşir
un întreg catalog de nume, îi datorez mulţumiri
în special lui Noortje Marres, a cărui lucrare
despre Lippman şi Dewey a jucat un rol fundamental
în cei trei ani de pregătire ai acestui
[244]
[245]