PAVILION

Lan Tuazon
Riot City/ Parking Lot Landscape
Lan Tuazon dismantles the city in exactly the
same way that every citizen and user of a city
collects it for her/himself in the every day. We
continuously miss the city; fail to grasp it, since
the narrative that collects and collates these
objects to make the ‘city’ is seldom understood
or recognized. The narrative always challenges
more than it resolves the comprehension
of any city. Tuazon dis-assembles these
objects of the city - buildings (and hence their
recognizable image), parking lots (and their
utilitarian organization), statues in a park
(hence history and identity), street furniture,
etc. and then assembles them in a narrative of
her own, seemingly comprehensible as an
image of a landscape on a first look but soon
disturbing. The new landscape projects a narrative
of the absurd, and in doing so challenges
the easily accepted narrative of planning
a city through rules of utility, functionalism,
safety, order and cleanliness. Such
notions of order and utility often hide and displace
the political as well as humanist spaces
a city could offer. Tuazon deals with the city as
a kit of parts, which any city in reality is, exposing
the lack as well as the random structure in
which urban objects are assumed as a natural
collective. The newly assembled scenarios
produced by the collected objects of existing
urban landscapes form extremely fantastical
sites; spaces and moments of fantasy that are
drawn retaining the strain of utopist diagrams
that planners and policy-makers of cities often
enjoy projecting. Tuazon’s fantasy landscapes
are vocal memorials to a mutilated space of
politics and humanism in the cities of today.
(Kaiwan Mehta)
Orasul , revoltă/ Peisajul locului de parcare
[398]
Lan Tuazon dezmemebrează orașul
în același mod în care fiecare locuitor sau utilizator
al orașului îl colecționează pentru sine
în fiecare zi. Constant, pierdem din vedere
orașul, nu reușim să-l înțelegem, din moment
ce narațiunea ce colecționează și aduce
împreună aceste obiecte ce compun un oraș
este rareori înțeleasă sau recunoscută.
Narațiunea mai mult provoacă decât clarifică
înțelegerea unui oraș. Tuazon dezasamblează
aceste obiecte ale orașului - clădiri (și imaginea
lor recognoscibilă), locuri de parcare (și
organizarea lor utilitară), statuile dintr-un parc
(prin urmare, istorie și identitate), mobilier
stradal etc. și le recompune într-o narațiune
proprie, aparent inteligibilă ca o imagine a unui
peisaj la prima vedere, dar curând neliniștitoare.
Noul peisaj proiectează o narațiune a
absurdului și astfel provoacă narațiunea general
acceptată a planificării unui oraș prin reguli
de utilitate, funcțonalism, siguranță, ordine
și curățenie. Astfel de noțiuni de ordine și utilitate
ascund și deplasează atât spațiile politice,
cât și pe cele umaniste pe care un oraș le
poate oferi. Tuazon tratează orașul ca un set
de părți, cum este de fapt orice oraș,
dezvăluind lipsa precum și structura întămplătoare
în care obiectele urbane sunt asumate
ca o colecție naturală. Scenariile nou-asamblate
produse de obiectele colecționate din
peisajele urbane existente formează locuri
extrem de fantastice; spații și momente de fantezie
care sunt desenate păstrând genealogia
diagramelor utopice pe care planificatorii și
realizatorii de politici pentru orașe se bucură
de multe ori să le proiecteze. Peisajele fantastice
ale lui Tuazon sunt memoriale vocale pentru
spațiul mutilat al politicii și al umanismului
din orașele de astăzi. (Kaiwan Mehta)
Lan Tuazon: Riot City, 2009. Courtesy of the artist.
Verso: Lan Tuazon: Parking Lot Landscape, 2010, 112x200 cm. Courtesy of the artist.
[399]