Nr. 3(38), 2010, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

8 SEPTEMBRIE 2010
sen ti ment. Chipurile de femei au devenit dure,
de o urâþenie dezarmantã. Sã fie expresia miso -
ginismului dupã ani de voluptãþi în compania
eternului feminin Sã fie o precoce repliere în
spaþiile filosofiei despre... sau o necesarã de -
taºare de subiect
Neglijent în vestimentaþia de zi cu zi, îm -
povãrat de greutatea unui colan de aur masiv ºi a
unei brãþãri ca jumãtatea bunã a unei perechi de
cãtuºe rele, Popa’S totuºi lucreazã. O face
pentru noi cu aceeaºi inteligenþã plas ticã ºi cu
spiritul mereu în alertã. Portretele lui sunt de fin -
i tive. Cine vrea sã se priveascã cu adevãrat în
ochii lumii trebuie sã-i pozeze mãcar o datã lui
ªtefan Popa Popa’S. Acesta va fi adevãrul
fiinþei in terioare ºi adevãrul lumii dintotdeauna
transfe rat, în Om. Popa’S e acela care, dincolo
de seve ritatea oglinzii, ne oferã cu generozitatea
proprie marelui art ist ºansa unui me mento.
ªTEFAN POPA POPA'S
FAMILIA ROMÂNÃ
Marele premiu la Confolens,
Franþa, 1985
mânesc de inteligenþã ºi tal ent, are dimen siune
eco nomicã în sensul cã spri jinã cu bani proprii
Festivaluri de umor, de cari caturã, a cordã pre -
mii ºi susþine di verse de plasãri în þarã ºi în
strãinãtate ale unor confraþi mai tineri sau mai în
vârstã. Câºtigurile lui vin din imaginea inter -
naþionalã pe care o are ºi din excepþionala ca -
pac i tate de a eterniza în câteva zeci de se cunde
gloriile perene sau doar aspi ranþii la fra gilitatea
statuilor de mucava. Mulþi dintre mai marii lu -
mii au pus pe impunãtoarelor birouri o lucrare
de Popa’s, asta cu condiþia ca artistul român sã fi
coborât din Olimpul per sonal printre muritori.
ªtefan a învãþat de la Dali cã artistul tre -
buie sã fie fericit - pe cât se poate - ºi obligatoriu
bogat. Exerseazã în ambele direcþii, dar re zul -
tatele imediate le cunoaºte doar el. Oricum, do -
lofanul art ist - unde e junele prim de altã datã,
vor suspina, cred, la lectura acestor rânduri ad -
mi ratoarele mâhnite de trecerea ireversibilã a
vre mii – a devenit un veritabil spectacol, lumea
recunoscându-l de departe dar ºi de aproape,
socotind cã fac o bunã investiþie dacã îl salutã
sau, mai eficient, dacã le se „trage pe frezã”,
cum glumeºte cu plãcere uºor golãneascã ªtefan
Popa Popa’S.
L-am privit în timp ce lucreazã. Uneori o
face pasionat, cu vervã, alteori e dis tant, ex act,
gândurile umblând aiurea prin alte sfere. Lu -
crãrile acestea au valoare, dar nu au suficient
„Cine vrea sã se priveascã
cu adevãrat în ochii lumii tre -
buie sã-i pozeze mãcar o datã lui
ªte fan Popa Popa’S”.
Nefericitul Prinþ al Timiºoarei trãieºte, la
bursa zilei, mici necazuri. Dilema lui nu se re -
ferã la tulburãtoarea interogaþie: a fi sau a nu fi,
ci doar la aceea referitoare la substanþa lui de ce
ex ist. De ce ex ist aici unde indiferenþa ºi rãu -
tatea pot distruge ºi cele mai puternice structuri
umane ºi artistice ale vremurilor de acum. Chiar
aºa, ªtefane, unii se vor întreba: pentru cine ºi
pentru ce exiºti Îþi suntem suficienþi doar cei
care putem rãspunde imediat: trãieºti pentru artã
ºi, desigur, pentru noi