Nr. 3(38), 2010, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

98 SEPTEMBRIE 2010
ÎN LUME
ROMÂNI
FAMILIA ROMÂNÃ
dovedind nu doar un spirit critic ci mai ales
dorinþa de a înlãtura rãul de oriunde s-ar afla,
dorinþã care se trans formã, la un mo ment dat, în
curajul de a-l portretiza pe Preºedintele Traian
Bãsescu:
Având privirea ºuie,
Bãsescu, vã spusei,
Cu-n ochi se uitã-n uie
Cu altu-n iuesei.
Spiritul ludic ºi caus tic îmbracã o formã
mai ponderatã ºi nos tal gicã la Valeriu Cercel,
cel care, mai ales în poezia Scrisoare din Can ada,
foloseºte accente patetice pentru a de mon stra
ridicolul celor care, în prostia ºi orgoliul lor,
neagã tot ce e românesc, exprimându-ºi astfel
dorinþa arzãtoare de a ajunge pe alte meleaguri
pe care, odatã ajunºi se man i festã la fel ca acasã,
aºa cum o dovedeºte epigrama Durere ro mâ -
neascã:
E-o durere naþionalã,
De se vãicãresc fârtaþii,
Generatã de o boalã
Ce o au ...unii pe alþii!
Consideratã boalã naþionalã la români, in -
vidia, este asociatã prostiei generalizate în lu -
mea largã, precum ºi altor vicii ºi defecte ome -
neºti, omniprezente pe tot mapamondul, cum ar
fi: homosexualitatea, mândria, corupþia, toate
acestea fiind deseori provocatoare de isterii ge -
neralizate care iau diferite forme dintre care cea
Culori fãrã frontiere
În data de 9 iulie 2010, la
Muzeul Judeþean de Artã
„Centrul Ar tis tic Baia Mare”
s-a vernisat ex poziþia de
picturã cu titlul Culori fãrã
frontiere a artistului Sever
Sãsãrman.
Artistul s-a nãscut în 7 iunie
1930 în satul Nimigea de Sus,
licenþiat al facultãþii de drept de
la Universitatea din Cluj
Napoca.
Începând cu anul 1957 a
participat la nu me roase
expoziþii regionale, naþionale ºi
internaþionale în Europa,
Amer ica ºi Asia.
Din anul 1982 trãieºte în
Remus-Dan iel DRAGOª
Elveþia, la Lugano ºi a
participat de-a lungul carierei
artistice la peste 30 de expoziþii
colective, vernisând peste 25
de expoziþii personale.
La Baia Mare a vorbit
despre op era artistului dr.
Tiberiu Alexa, directorul
Muzeului Judeþean de Artã
„Centrul Ar tis tic Baia Mare”
ºi drd. Dorel Topan, custodele
expoziþiei.
O prezentare sinteticã a
expoziþiei se regãseºte ºi pe
invitaþia la vernisaj:
„Expoziþia ne înfãþiºeazã, prin
formule plastice din fa milia
abstracþionismului liric, o
mai gravã pare a fi pãrãsirea þãrii natale din
cauzã cã ea nu mai oferã nici siguranþã ma te rialã
ºi nici moralã, act care, provocat de o dez nã -
dejde ajunsã la paroxism, stârneºte o întrebare
care parcã se aude ca ecoul ce vine dintr-o prã -
pastie:
O-ntrebare mã omoarã
De se bucurã dricarii:
Când se duc ºi pensionarii,
Cine mai rãmâne-n þarã!
Întrebarea, cutremurãtoare în cel mai pro -
fund sens al cuvântului, pare sã-ºi gãseascã ex -
pli caþia în tot rãul prezent pe care îl sesizeazã ºi
Laurenþiu Orãºanu în Toþi o apã ºi-un pãmânt ºi
Pol i ticã unde creioneazã portretul politicienilor
români fãrã scrupule. Imaginea României ºi a
românilor vãzutã departe de þarã, este realizatã
fãrã teamã ºi complexe, la fel ca ºi la ceilalþi
poeþi din volum, fiind fãcutã probabil dintr-o
pornire bine intenþionatã, având în vedere cã,
prin aceastã carte românii se adreseazã tot ro -
mânilor, nu atât din dorinþa de a-i corecta ci mai
ales din dorinþa de a schimba acele lucruri care,
din pãcate, se pare cã sunt eterne la poporul
român, fãcând, deseori imposibilã, reîntoar ce -
rea lor în þarã, asemeni melcului din Iarba verde
de acasã, care, reîntors la matcã, declarã tuturor
triumfãtor:
Mã simt grozav. E casa mea.
viziune po eticã, puternic
personalizatã, uneori aproape
agresivã, uneori nuanþatã
delicatã, deo po trivã cu
universul trãirilor artistului, cu
pendulãrile sale între
proximitatea concretului
asumat afectiv ºi pro iecþia cos -
micã a eului liric.”