Nr. 3(38), 2010, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

SEPTEMBRIE 2010 111
Denis Boumann a dus o parte
din România în Am ster dam / Vali Toma
Adevãrul, 29 iulie 2010, www.adevarul.es
S-a nãscut în Ploieºti, dar destinul a fãcut sã
ajungã ºi sã trãiascã în Am ster dam ºi, pentru cã
este pasionat de cifre ºi de matematicã, a devenit
ex pert în contabilitate, þinând evidenþele clienþilor
din O landa. A plecat de mic copil în Olanda. Nu
face diferenþa între cele douã þãri, însã, alãturi de
cei dragi se simte cu adevãrat fericit, aºa cã vine
aproa pe în fiecare varã în þarã. De mic copil a fost
pasionat de cifre, calculatoare ºi matematicã. A
urmat o fa cultate de Matematicã-Informaticã în
Amsterdam ºi a descifrat toate tainele com pu -
terelor, punând în aplicare noþiunile învãþate pe
propriul cal cu la tor. În 2004, însã, alãturi de soþia
sa, Laura, o tânãrã tot din Ploieºti, a decis cã este
momentul pentru o pro vocare. „Am deschis în
Am ster dam primul magazin românesc, «La ro -
mânca mea», în care vindeam pro duse alimentare
tradiþionale româneºti, importate din þarã. Mi-a
plãcut foarte mult afacerea, pentru cã aveam con -
tact cu clienþii per ma nent, aranjam pro dusele în
magazin, aveam con tact cu furnizorii, iar reacþia
clienþilor, care ne spuneau cã suntem unici ºi sun -
tem buni, ne-a dat satisfacþia de a merge mai
departe”, îºi aminteºte tânãrul. Din pãcate, din
cauzã cã nu au reuºit decât sã scoatã cheltuielile
investite, Denis ºi soþia sa au decis sã renunþe la
aceastã afacere. În timp, însã, o nouã oportunitate
s-a ivit pentru tânãrul ploieºtean. „La magazin am
învãþat foarte multe lucruri, administrând ma ga -
zinul am prins foarte multã experienþã în conta -
bilitate ºi mi- am oferit serviciile mele, timp de un
an, per soanelor fizice. Am fost autodidact, am
învãþat foarte mult ºi am ajuns sã þin evidenþele ºi
pentru firme, apoi am urmat un curs la firma de la
care am cumpãrat soft ware-ul pentru a þine evi -
denþele con tabile”, mai spu ne Denis.
Drumul lung spre Cimitirul Vesel /
Corina Pavel
For mula As, 30 iulie-6 au gust 2010,
www.for mula-as.ro
Celþii se întâlnesc la Sãpânþa. Din douã mar -
gini de Europã, irlandezii ºi românii din Ma ra -
mureº se întorc la rãdãcina comunã. Semnul crucii
cu braþe egale înscrisã în cerc ºi având deasupra un
acoperiº, poveºtile despre iele ver sus „fata pã -
durii”, structuri ritmice ºi melodice, miºcãri an -
cestrale pãstrate în danþurile din Oaº ºi Maramureº
sunt câteva „locuri com mune”, conturate la prima
vedere, ale spiri tua litãþii nordice româneºti ºi ale
celei irlandeze. Re porteri ai revistei „For mula
AS” au fãcut acum doi ani o scurtã descindere în
Scoþia ºi insulele Ork ney, „adulmecând” aceste
urme comune impresionante prin asemãnarea lor.
Iatã cã acum, irlandezii sunt cei care vin la noi, pe
urmele strãmoºilor lor, în locurile unde aceºtia au
trãit secole ºi unde ºi-au lãsat sem nele. Aºadar,
cinci zile cu muzicã româneascã ºi irlandezã, douã
culturi care se întrepãtrund, ateliere de creaþie ºi
învãþare, ºi alte întâmplãri de tot felul la Sãpânþa,
într-un eveniment denumit ge neric: „Dru mul lung
spre Cimitirul Vesel” ºi care va avea loc în pe -
rioada 12 - 15 au gust 2010.
Românii invizibili din Italia /
Tatiana Covor
Jurnalul Naþional, 31 iulie 2010,
www.jurnalul.ro
De câtãva vreme am început sã bãnuiesc cã
imigraþia românilor în Italia e pe cale de a intra
într-o fazã nouã. În sensul cã începe încet, timid sã
iasã la suprafaþã cealaltã faþã a românilor, cea
curatã. De fapt e aproape firesc: rãul se vede tot -
deauna mai repede, binele mai încet. De fiecare
datã când se mai întâmplã o fãrãdelege în care sã
fie implicat un român, colegii jurnaliºti mi-au ce -
rut lãmuriri despre români. ªi de fiecare datã
le-am rãspuns cã ma joritatea nu erau cei despre
care vorbea presa. Îi întrebam, la rândul meu, dacã
ei ºi-ar da copiii, bãtrânii ºi cheile caselor pe mâna
unor cãpcãuni. Nu, fireºte. Tocmai. Fiindcã ro -
mânii sunt „alþii”. Sunt cei despre care presa nu
scrie, cei care au încrederea to talã a italienilor.
Aceºtia sunt „cei mulþi”, nu der bedeii, beþivanii ºi
tâlharii despre care se scria în ziare ºi care îm -
proºcau noroi pe obrazul tuturor românilor in -
vizibili. În ul tima vreme însã încep sã aud, din ce
în ce mai des, altfel de întâmplãri. În primul rând,
luni în ºir am tot primit înºtiinþãri cã se înfiinþase
încã o asociaþie de români. Asociaþii cul turale,
bisericeºti, sociale, profesionale, de tot felul. Lista
mea a ajuns deja la numãrul 70. Acum, aso ciaþiile
acestea - sau, in di vid ual, românii - încep sã facã,
sã propunã câte ceva. Pare cã s-ar pune la cale ºi
aici o „miºcare de rezistenþã” împotriva pre con -
ceptelor. În fond însã, cred cã e vorba despre ceva
mai profund: românii de aici pun bazele existenþei
lor viitoare, în care, în afarã de muncã, sã existe ºi
un substrat cul tural ºi so cial legat de propriile
rãdãcini. Înainte nu era vreme de aºa ceva, exista o
singurã prioritate: supravieþuirea.
Bogdan Patriniche, bancher în Londra:
„Este nevoie de 15-20 de ani pentru o
administraþie de calitate ºi nonpoliticã”
Evenimentul zilei, 5 au gust 2010,
www.evz.ro
În anul 1990, Bogdan Patriniche era asistent
la Facultatea de Electrotehnicã la catedra de Mã -
surãtori ºi Aparate Electrice. Doi ani mai târziu a
F AMILIA ROMÂNÃ publicaþie a românilor de pretutinden i