Nr. 3(38), 2010, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

SEPTEMBRIE 2010 7
ªtefan Popa’S –
nefericitul prinþ al... Timiºoarei
Valentin CIUCÃ
A-l întâlni pe Popa’S melancolic sau
de-a dreptul trist este un rar pri -
vilegiu. Cum se vede, aºa ceva se
mai întâmplã ºi pe la casele mari ale bucuriei
împlinirii ab so lute prin artã. Masiv, cu structurã
mon u men talã, Popa Popa’S este deopotrivã un
om ºi o instituþie. Volumetria lui impune o per -
cepþie a tut to rondo ºi sugereazã deliciile unui
continuu dolce farniente. Gesturile moi ale artis -
tului sunt contrazise doar de privirea sagace ºi
rep lica nu o datã vituperantã. Este limpede cã
lumea a fost creatã spe cial pentru Popa’S ºi el
este conºtient de acest miracol. Tot ceea ce se
întâmplã în jur trebuie neapãrat raportat la per -
soana sa ºi acest gen simpatic de megalomanie
justificã marile proiecte ale autorului.
Liniile portretului Popa’S trebuie sã fie
neapãrat am ple. El nu are mistica detaliului ºi
nici a miniaturalului. Totul trebuie gândit ºi ex -
primat grandios, clipa trebuind sã încapã în se -
cole. A fi campionul mondial al caricaturii, pentru
Popa’S seamãnã mai mult cu o fatalitate decât
cu o dorinþã se cretã a graficianului. Recu noaº -
terea cvasiunanimã a venit în aºa fel încât perso -
na ju lui nu i-a transmis nicio noutate. La ªtefan
Popa Popa’S a fi plin de sine echivaleazã cu a fi
plin de ceilalþi. El pare a fi un fel de do na tor de
umor uni ver sal, având cu alte cuvinte, grupa
sanguinã zero, putând oferi oricui dar putând
primi doar de la cei asemenea lui.
L-am întâlnit la Timiºoara. Se pre gãtea sã
plece în Maroc ºi sã onoreze o invitaþie a sulta -
nului din Brunei. Mi-a povestit cu lux de amã -
nunte preparativele cãlãtoriei, condiþiile fa bu -
loase puse celui mai bogat om din lume. În urma
vizitei, în stilul caracteristic, Popa’S in tenþi o -
neazã sã-ºi cumpere un castel. Nu în Spa nia ºi
nici în alte orizonturi exotice ci aici, în Ti mi -
ºoara lui de stu dent, de om ajuns pe culmi. Într-o
Timiºoarã a cãrei indiferenþã ºi ingra titudine
meritã a fi consemnatã în cea mai severã istorie
a ingratitudinii în care vor figura ºi alþi „ne -
muritori”, asemenea lui.
Popa’S bruscheazã locul comun, com ple -
zenþele idioate sau interesate. Oricum, este într-o
per ma nentã stare de beligeranþã cu me dio cri -
tatea ºi impostura. La el, lucrurile nu pot avea
decât douã însuºiri: sã presupunã o acþiune ºi sã
aibã, finalmente, valoare. Restul nu e decât re -
cuzitã so cialã lipsitã de profunzime. […]
Viaþa lui e o per ma nentã stare de proiect.
ªi, cum se întâmplã adesea, proiectele cele mai
generoase depind de oamenii cei mai umili dar
care, în mediocritatea lor, se dovedesc extrem
de eficienþi. Muntele se împiedicã per ma nent de
pietricele anonime. Atunci muntele se re voltã ºi
seismul este gata. Rezultatul e previzibil, dar
costã mai mult prin absenþa din ate lier ºi din faþa
planºetei de graficã.
L-am vizitat ºi am stat de vorbã. Are
„com plexul Moldovei” dar evocã, ca o com -
pensaþie in di vid ualã, faptul cã tatãl sãu este mol -
dovean. Instituþia Popa’s, cu cap i tal in te gral ro -
Marele premiul „Hocipo”, Budapesta,
Ungaria, 1991
F AMILIA ROMÂNÃ ªTEFAN POPA POPA' S