Nr. 3(38), 2010, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

SEPTEMBRIE 2010 35
lepciunii, le practicã deja, fapt pentru care ºi
îndeamnã pe alþii la a cãuta ºi a cerceta „lu -
crurile care se fac sub soare” (1:14). Iatã exem -
plul ce ni se dã: „Eu, Ecclesiastul, am fost rege
peste Is rael în Ierusalim. ªi inima mi-am pus-o
sã caute ºi cu înþelepciune sã cerceteze despre
toate câte se petrec sub cer” (1:12-13); sau: „În
ziua cea bunã, trãieºte-þi binele; în ziua cea rea,
vezi ºi ia seama” (7:14).
Din nou la Eminescu: „Tu în colþ petreci
cu tine/ ªi-nþelegi din a lor artã/ Ce e rãu ºi ce e
bine”. sau: „În prezent le-avem pe toate/ Dar
de-a lor zãdãrnicie/ Te întreabã ºi socoate”.
* * *
Interpretarea tematicã clasicã a Glossei lui
Eminescu a fost pe cât de bogatã ºi diversã, pe
atât de departe în a descoperi aici modelul te -
matic al Ecclesiastului. În ediþia sa criticã din
1995 a operelor lui M. Eminescu 1 D. Murãraºu
menþioneazã mai multe lucrãri model pe care
Eminescu le-ar fi putut avea pentru acest poem,
nici una însã neducând spre Ecclesiast, cu ex -
cepþia unei singure mici note la versul 24 al
poeziei.
Pentru tot restul, iatã inventarul prezentat
de Murãraºu:
1. D. Murãraºu ºi I. Scurtu: tema poeziei
este preluatã din Comedia cea de obºte, care
reprezintã un frag ment din lucrarea Gândurile
lui Oxenstiern.
D. Murãraºu face legãtura ºi cu Carac -
terele lui La Bruyre.
2. Tu dor Vianu trimite la lucrãri din anti -
chitate ale unor autori ca Epictet, Bion, Plotin.
3. Perpessicius trimite la Shake speare ºi
Baltazar Gracian.
4. Al. Marcu trimite la Torquato Tasso.
5. Anghel Demetriescu ºi din nou Tu dor
Vianu vorbesc de influenþe din Schopenhauer.
6. N. Sulicã trimite la Horaþiu ºi la filosofii
stoici.
7. Cezar Papacostea vede în Glossã in -
fluenþe din literatura vedicã.
8. G. Cãlinescu vede în Glossã „o sca -
matorie de idei” (!), chiar dacã „sublimã”(!).
Ceea ce este extrem de interesant, este cã
niciunul din marii exegeþi ai operei eminesciene
nu a avut în vedere Ecclesiastul ca sursã a te -
maticii poeziei. E bine de remarcat aici cã toate
trimiterile la di verse opere ale lumii sunt opinii ºi
nu „fapt”, de aceea sunt ºi aºa de multe. Ni se
pare ciudat cã marii critici ai lui Eminescu s-au
plimbat de la un capãt la altul al lumii ºi al
timpului (din Italia în In dia ºi din antichitate la
contemporanii lui Eminescu) încercând sã gã -
seascã motivul model al conþinutului Glossei, dar
au ignorat complet o operã aflatã la înde mâna
tuturor ºi mai ales a lui Eminescu, Biblia. Se
poate constata în acest con text cã Eminescu citea
Sf. Scripturã mai mult decât marii sãi inter preþi.
De altfel, Biblia a generat numeroase din
cele mai ce le bre opere de artã fie în literaturã,
fie în picturã, sculpturã, muzicã sau în alte arte;
de ce nu ar fi fost sursa tematicii Glossei ªi
chiar dacã Eminescu ar fi folosit ca sursã pri -
marã o altã operã, de exemplu Comedia cea de
obºte, este ciudat cã nici un critic nu a observat
cã însãºi aceastã sursã are în spate la rândul ei ca
izvor de inspiraþie, clasicul Ecclesiast. Pentru un
critic literar care, între altele, are ca atribuþie sã
stabileascã ºi contextul gen eral, nu numai cel
imediat, al unei opere, sitz im leben, acest lucru
ne apare de neînþeles.
Am demonstrat în alte lucrãri cã Emi -
nescu a fost un poet creºtin, foarte fa mil iar cu
tradiþia creºtinã ortodoxã a neamului sãu în gen -
eral, ºi cu temele scripturistice în spe cial.
Sã sperãm cã în generaþia tânãrã con tem -
poranã se va gãsi un in ter pret al operei marelui
nostru poet care sã se aplece cu osârdie asupra
paralelei dintre ideile Glossei ºi ale Eccle sias -
tului, pentru a documenta încã ºi mai mult decât
semnalul nostru de acum, paralela ºi coin ci -
denþa, vers cu vers ºi vers et cu vers et, dintre
textul eminescian ºi celebrul, mai celebru decât
toate textele din opiniile menþionate an te rior,
text al Ecclesiastului biblic.
F AMILIA ROMÂNÃ EMINESCU - 16 0
1 M. Eminescu, Opere III, Poezii (3), Editura „Grai ºi suflet – Cultura naþionalã”, Bucureºti, 1995, Ediþie criticã de
D. Murãraºu, pp.274-280.