Nr. 3(38), 2010, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

SEPTEMBRIE 2010 51
sã fiþi smeriþi, buni, ascul tãtori ºi lesne iertãtori
unii altora. Si liþi-vã din toate puterile sã pãziþi
pa cea dintre voi, iar deasupra pati milor ºi gân -
durilor celor spurcate sã ne în trar mãm cu postul,
cu privegherea, ºi, mai mult decât toate, cu adu -
cerea aminte de moarte, gãtindu-ne în tot ceasul
de ieºirea din viaþã aceasta ºi spre întâmpinarea
Domnului Iisus Hristos...”
Dinaintea altarului bisericii ma ri - ridicatã
între anii 1857 ºi 1866 cu Hramul Botezul Dom -
nului, arde neîntrerupt o candelã care aduce a -
minte ca acolo odihnesc oseminþele acestui cu -
vios stareþ Nifon - care a trecut la cele veºnice în
anul 1899 ºi care este, cum am mai spus, înte -
meietorul ºi cel dintâi stareþ al Schitului Pro -
dromu „acest sfânt lãcaº românesc... cu viaþa
chinoviticã (de obºte), fondat ca azil (spir i tual)
al tuturor românilor, fãrã deosebirea lor” (cum
citim în Pisania de deasupra intrãrii în Biserica,
neostentativ în cadratã de tricolorul românesc).
Înainte de actualul schit, pe locul res pec -
tiv se înalþã doar paraclisul Sfântului Ioan Bote -
zãtorul (care dãinuieºte ºi astãzi, fiind refãcut de
mai multe ori) atestat abia la anul 1754 când „a
fost reînnoit de monahul Iosif Hiotul” (cum aflã m
dintr-o inscripþie ce se aflã pe peretele sudic al
mãnãstirii) dar, probabil, datând încã din secolul
an te rior. De aici se trage ºi numele schitului - în
greceºte prodromos înseamnã înaintemergãtor -
referindu-se, deci, la Sf. Ioan Botezãtorul - care
este ocrotitorul acestui sfânt aºezãmânt. Icoana
fãcãtoare de minuni a Botezãtorului - care cu
privirea sa încruntatã i-a izgonit pe turci la anul
1821, este cea mai veche dintre icoanele ocro -
titoare ale obºtii. Pe la începutul secolului XIX
se osteneau - pe lângã acest paraclis - trei si -
haºtri români - duhovnicul Iustin cu ucenicii sãi,
Patapie ºi Grigorie, care sunt cei dintâi care au
avut de gând sã ridice acolo un schit ca sã aibã ºi
românii un sfânt lãcaº în Grãdina Maicii Dom -
nului, în care sã slujeascã în frumoasa limbã
româneascã. Cerând, pentru aceasta, binecu vân -
tarea Marii Lavre - mãnãstirea întemeaiatã de
Sf. Atanasie Athonitul, de care aparþine schitul
nostru - au primit-o în anul 1820. Din pãcate,
însã, proiectul nu s-a putut îndeplini atunci, ci
numai câteva decenii mai târziu, când iniþiativa
a fost reluatã de moldovenii Nifon ºi Nectarie,
cãrora Marea Lavrã le-a reînnoit aprobarea în
anul 1851 ºi care, în anul 1856 au dobândit ºi
binecuvântarea Patriarhiei Ecumenice de la
Con stantinopol (sub autoritatea cãruia se aflã, ºi
astãzi, Sfântul Munte), respectiv a Patriarhului
Chiril. Domnitorul Moldovei Grigorie Ghica a
sprijinit începerea lucrãrilor cu 3000 de galbeni
ºi a dat încuviinþare sã se strângã ajutoare de la
poporul cel binecredincios.
Aºa a luat fiinþã schitul care astãzi este
restaurat în întregime - graþie Pãrintelui Pe tro -
niu Tãnase, stareþ de peste 35 de ani ºi a ico -
nomului, Pãrintele Ierodiacon Iustinian Stoica
(care a fost, în vara anului 1999, la Oradea - la
invitaþia ASCOR - Filiala Oradea ºi a vorbit
despre Sfântul Munte Athos ºi despre Schitul
Prodromu, în spe cial). Prin intermediul pã rin -
telui ierodiacon schitul a fost ajutat foarte mult
de cãtre orãdeni, în spe cial de cãtre domnul rec -
tor Teodor Maghiar, care a vizitat, de mai multe
ori, Sfântul Munte ºi Schitul care este pomenit,
aici, cu mult re spect ºi cu multa recunoºtinþã.
Aºezãmântul, cu cele trei paraclise (al Ador -
mirii Maicii Domnului, al Bunei Vestiri ºi al
Sfântului Ioan Botezãtorul), cu cele cinci icoane
fãcãtoare de minuni, dintre care cea mai vestitã
este Maica Domnului Prodromiþa, „cea nefã -
cutã de mânã omeneascã”, cu numeroasele lui
sfinte moaºte, cu impunãtoarea clopotniþã, cu
stãreþia, cu impunãtoarea bibliotecã, cu ate lie -
rele, cu sinodiconul (sala de reuniuni), cu arhon -
daricul (casa de oaspeþi), cu bolniþa (spitalul), cu
chiliile, cu marea cis ternã subteranã, cu trapeza
(sala de mese), cu anexele gospodãreºti ºi cu
celelalte acareturi, alcãtuiesc, aºadar, o lume în
sine, dupã o sfântã rânduialã athonitã, mãr turi -
sind ex em plar Prezenþa monahismului ºi spiri -
tualitãþii româneºti în Centrul Ortodoxiei, dupã
cum spunea Prea Cuviosul Pãrinte Stareþ Pe -
troniu Tãnase.
F AMILIA ROMÂNÃ SPIRITUALITAT E