Nr. 3(38), 2010, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

14 SEPTEMBRIE 2010
ªTEFAN POPA POPA'S
FAMILIA ROMÂNÃ
sunt convins cã se vor pune treburile la capãt
cândva.
A. N.: Nu v-aþi gândit mãcar pentru fa -
milie Poate cã le-ar fi fost mai bine lor sã
trãiascã în altã þarã, sã le asiguraþi altfel de
viaþã. Sunteþi cãsãtorit...
ªt. P. P.: Aceasta este o întrebare din
partea cuiva care considerã cã partea materialã
este mai importantã decât partea spiritualã. Ev i -
dent, partea materialã vine dupã partea spi ri -
tualã. Bi ne ar fi sã n-ai mulþi oameni în jurul tãu
care sã te ciuguleascã. Dar orice art ist care se
respectã ºi orice art ist care lucreazã ºi este o
valoare are asi guratã ºi partea materialã. Eu sunt
pro fesor uni versitar ºi am predat mar ket ing în
arte vizuale, la o facultate de stat, dar, din pã -
cate, abia dupã 50 de ani mi-am dat seama ce
înseamnã a vinde ºi a face câºtig din artã. Mo -
mentan nu mai predau la stat, ºi vã dau un
exemplu, sã înþelegeþi de ce. Sã zicem cã am la
masterat 30 de studenþi. ªi, înainte de examen,
primesc cel puþin 60 de tele foane vizavi de stu -
denþii respectivi, pe care tre buie sã îi trec. Ca
sã-mi stric relaþiile cu respec tivii, nu doresc. Ca
sã mã mint pe mine însumi ºi sã le dau note de
trecere la toþi, nici asta nu vreau. Atunci am
renunþat la aceastã chestie ºi nu-mi doresc sã
mai particip la acest genocid cul tural. Pre fer sã
respir aerul în România, sã nu plãtesc TVA, ºi sã
mã exprim în afarã.
A. N.: Am citit cã nu sunteþi acceptat de
Uniunea Artiºtilor Plastici din Timiºoara.
ªt. P. P.: Aºa e, nu sunt acceptat de Uni -
unea Artiºtilor Plastici din Timiºoara. Eu sunt
membru de 10 ani la Bucureºti, însã ei, aici, la
Timiºoara, considerã secþiunea aceasta, de cari -
caturã, care existã de ani de zile, o artã minorã.
Eu zic cã ar trebui sã-i invitãm la o chestie
psihiatricã, sã se verifice bãieþii, pentru cã orice
art ist mare al lumii, inclusiv DaVinci, Dalí, cine
vreþi dumneavoastrã, toþi au fãcut caricaturã. Au
fãcut desene satirice ºi au fãcut caricaturã. ªi
este arta majorã. Numai cã pe mine m-au scutit
de orice pentru cã au zis „Dom’ne, dacã acum ar
veni VanGogh sã-ºi depunã candidatura, noi nu
l-am primi”. ªi cu asta m-au scutit de orice
întrebãri.
A. N.: Dar aveþi ºi alte lucrãri, pictaþi ºi
icoane.
ªt. P. P.: Masa de aici e plinã de tablouri.
Fac tablouri pentru hoteluri, ºi nu hoteluri de
douã, trei stele, hoteluri de ºase, ºapte stele.
Lucrez în toatã lumea. Eu nu mã justific pentru
ceea ce fac eu, cã n-am nevoie sã mã justific. Eu
v-am pus în braþe albumul acela ºi pun eu o
întrebare invers: acei 198 de ºefi de state credeþi
cã stau de vorbã cu oricine Eu, dacã, de e -
xemplu, mã duc acum la Papa, dupã ce vin de la
Papa, vã promit eu cã nu mai stau de vorbã cu
nimeni.
A. N.: Când mergeþi la Papa
ªt. P. P.: Povestea este în felul urmãtor ºi
vã rog sã o luaþi ca atare. Eu fac foarte multe
treburi caritabile în lume. Mã duc ºi, pe sã -
nãtatea mea, fac mii de portrete într-o searã,
într-o noapte, la diferite baluri, ºi strâng sume
uriaºe de bani, care se doneazã în scopuri cari -
tabile: pentru copii bolnavi, pentru spitale ºi aºa
mai departe... Eram acum câteva luni aici, în
România, la o asemenea acþiune, iar cancelarul
pa pal m-a ex tras din locul respectiv, de faþã cu
consulul Italiei, ºi mi-a confirmat cã voi fi invi -
tat la domeniul de la Asensi, o sãptãmânã, în
vederea decernãrii celei mai mari distincþii pa -
pale. Trebuie sã particip o sãptãmânã, ºi cu
expoziþie, sã fiu prezent acolo. O sã primesc
amãnunte în curând, dar con sider cã dacã pri -
mesc cea mai înaltã distincþie papalã, nu ºtiu
dacã ar mai trebui sã-mi mai plec urechile la
ceea ce se vorbeºte despre mine vizavi de Uni -
unea Artiºtilor Plastici din Timiºoara. Efectiv,
nu ar mai trebui sã mã intereseze dacã mã pri -
mesc la Uniune. Adicã, trebuie sã mã cobor
chiar acolo Mi-ar trebui galeria de la Uniunea
din Timiºoara Aº putea sã fiu la orice galerie
din lume, dacã am deschis expoziþie la curtea
regalã... Sunt singurul art ist care a deschis la
curtea regalã o expoziþie.
Revelaþia am avut-o
abia la 40 de ani
A. N.: ªtiu cã desenaþi din copilãrie. Cum
v-aþi dat seama cã asta este menirea pe care o
aveþi
ªt. P. P.: Desenez din copilãrie, dar, din
pã cate, revelaþia am avut-o abia la 40 de ani,
pânã atunci am desenat inconºtient, încurajat de
tatãl meu. Am avut o ºansã enormã sã plec în
Occi dent la vârsta de 19 ani ºi acolo sã fiu
preluat de o familie de francezi care s-a ocupat
de toate expoziþiile mele în anii respectivi. Dar
revelaþia am avut-o foarte târziu, la 40 de ani, în
urma unei morþi clinice, când mi-am dat seama
ºi mi-am amintit de mai multe lucruri despre
care nu este bine sã vorbim, dar numai atât pot sã
vã spun, cã menirea mea pe pãmânt a fost sã
mul tiplic talentul pe care mi l-a hãrãzit
Dumnezeu. ªi care s-a manifestat prin aceastã
academie, care se numeºte Popa’S Acad emy, ºi