Nr. 3(38), 2010, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

SEPTEMBRIE 2010 87
Interviu cu scriitorul ºi publicistul Ioan Miclãu,
din Cringilla, Aus tra lia
Sunt Român ºi Punctum!
Oriunde aº trãi în lume
Prof. Dr. Adrian BOTEZ
Despre Ioan Miclãu ªtefan Dumitrescu scria: „Ioan
Miclãu este din acei patrioþi rari, cu mare greutate, pe
care îi dã un popor spre creºterea ºi con tinua lui
lucrare în vremi [ ...] El este un Badea Cârþan care a trecut oceanele
ºi mãrile cu desaga plinã de cãrþi (în care se gãsesc osemintele
strãmoºilor sãi ºi sufletul neamului sãu) în spate, ºi s-a dus în Aus -
tra lia ca sã facã acolo cunoscutã demni tatea, frumuseþea, tragedia,
omenescul ºi mãreþia neamului sãu”.
***
A.B.: Multdragule domn, Uriaº Pa triot, Paznic cu Sabie de
Foc, tot arãtând, cu vârful cãtre Cãrþile Bibliotecii dvs. Româneºti,
cãreia i-aþi pus numele Aminului Românesc, „Mihai Eminescu”,
bunule prinþ al Byblos-ului Valah, transferat la Antipozi, Ioan
MICLÃU, ne cunoaºtem, parcã, de o vecie! ªi când te gândeºti cã
nu ne-am vãzut decât în poze (internetistic, dar ºi intuitiv)! Sunteþi
un Preot, un Apostol, dar ºi un „Manole” al Duhului Românesc,
ajuns cu propovãduirea în Aus tra lia, la capãtul Pãmântului.
Ce anume cataclisme ale istoriei (naþionale ºi personale)
v-au adus tocmai de cealaltã parte a pãmântului pe care-l iubiþi cu
atâta nesecatã disperare Eu sunt bucovinean, dvs. sunteþi ar -
delean – ºi amândoi ºtim, cât de amarã este desþãrarea… martiriul
rupturii de locurile sfinte ale româno-dacismului…
I.M.: Orgoliul meu de român curat la inimã ºi fapte, mã face
sã þin fruntea sus, cãci este o frunte care a transpirat în muncã ºi nu
am a o apleca. Am le gate în sfoarã groasã toate scrisorile mele ºi ale
familiei – atât cele din Lagãrul de Emigranþi din Traischirken-Aus -
tria unde m-am refugiat în 1979, cât ºi cele din Aus tra lia, când
ceream reîntregirea familiei. Soþia ºi trei copii mici. Din aceste
scrisori chiar sper sã scot o carte, dar pânã atunci, oricine va ceti
aceste scrisori se va convinge. Nu am fost un hoþ, nu am fost prin
puºcãrii, nu am fost un vânzãtor de colegi, am fost aºa cum sunt ºi
azi, familist, truditor ºi mândru de sorgintea mea româneascã. Din
copilãrie am iubit cartea, îmi plãcea sã citesc poveºtile lui Petre
Ispirescu, mã fascinau într-atâta, încât noaptea visam cã eram ºi eu
alãturi de Fãt-Frumos, prin pãdurile de aur ºi argint ºi colindam pe
alte tãrâmuri, urmãrind zmeii ºi balaurii. ªi azi, la ai mei ºaptezeci
de ani, citesc cu nesãturare poema lui Mihai Eminescu Cãlin, file
din poveste, cutremurându-mã de frumuseþea versurilor.
Pãrinþii mei erau români sãraci, neºtiutori de carte, dar mã rog
ºi azi Cerurilor ºi Pãmântului sã le odihneascã sufletele ºi ose -
mintele, pentru cã de la ei am învãþat ceea ce n-am învãþat la toatã
ºcoala comuniºtilor. Pãrinþii mei, din dragostea lor curatã, m-au
Ioan MICLÃU
(n. 1940), scriitor
român din Aus tra lia,
poet, dramaturg,
jurnalist, autor de
memorialisticã literarã,
bibliotecar, promotor
cul tural de seamã. Cãrþi
reprezentative: Poezii
alese (vol. I, II), Teatru,
Fiica Zeiþei Vesta,
nuvelisticã. Ioan Miclãu
s-a distins drept
principalul an i ma tor al
grupãrii scriitorilor
români de la Antipozi ,
având o acþiune
cetãþeneascã, uimitor de
tenace ºi de echilibratã .
Fondator al Bibliotecii
„Mihai Eminescu” din
Cringilla, Aus tra lia,
ridicatã ºi înzestratã cu
efortul sãu generos ºi
neprecupeþit, Ioan
Miclãu a dat un
exemplu de român
printre strãini ºi a
devenit un model ce va
trebui luat în seamã,
întotdeauna, când se vor
aminti faptele mari.
Pentru aceasta,
scriitorul a fost distins
cu Premiul de Excelenþã
al Patrimoniului
Românesc, decernat de
revistele ARP-Artur
Silvestri, în 2006.
F AMILIA ROMÂNÃ ROMÂNI ÎN LUM E