Nr. 3(38), 2010, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

SEPTEMBRIE 2010 99
ªi noi facem parte din fa milia românã
Mihai Eisikovits: „M-am simþit legat de
locul unde m-am nãscut”
Anca GOJA
Evreu nãscut la Gherla (judeþul Cluj),
Mihai EISIKOVITS este, astãzi,
unul dintre foarte puþinii martori rã -
maºi în viaþã ai ororilor petrecute în timpul
celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial. Dupã cum
mãrturiseºte atât în cartea sa „Ce a fost... nu
mai este”, apãrutã la editura bãimãreanã Gu -
tinul în anul 2007, cât ºi în interviurile pe care
le-a acordat presei de-a lungul vremii, Mihai
Ei sikovits a fost închis peste 7 ani în diferite la -
gãre, pe teritoriile Ungariei ºi Ucrainei, din
fosta URSS, fãrã a avea nicio vinã. A fost de -
portat în Ucraina unde, prins de sovietici, a fost
peste patru ani prizonier de rãzboi. S-a eliberat
de abia în 1948, când niciunul dintre cunoscuþi
lui nu-l mai credea în viaþã. Pãrinþii lui au fost
exterminaþi la Auschwitz, iar dintre numeroºii
evrei deportaþi din Ardealul de Nord, azi mai
trãiesc doar foarte puþini. În ciuda greutãþilor
îndurate, Mihai Eisikovits nu ºi-a pierdut ome -
nia, dragostea faþã de semeni ºi faþã de þara în
care s-a nãscut. Trãitor de zeci de ani în Ma -
ramureº, se con siderã „aproape mara mu re ºean”,
se simte ataºat de limba românã ºi de români,
printre care a trãit dintotdeauna în bunã înþe -
legere. Mai mult, una dintre fiicele sale face
cunoscute, în Is rael, poezia lui Mihai Eminescu
ºi cultura românã. Aºadar, se poate spune fãrã
riscul de a greºi cã Mihai Eisikovits este un
membru, chiar de onoare, al familiei române.
Evreii maramureºeni purtau opinci
ºi mâncau mãlai
Re porter: Sunteþi evreu maramureºean ºi
spuneþi acest lucru cu mândrie. Consideraþi cã
faceþi parte din fa milia românã
Mihai Eisikovits: Sunt nãscut în ora ºul
Gherla, care nu e în Maramureº, dar aici trãiesc
de 30 de ani, mi-am însuºit o mulþime de fru -
museþi din zona aceasta, inclusiv aspecte care
þin de port ºi de comportare. Întâmplarea face cã
eu, în decursul anilor cât am fost într-un lagãr,
am trãit alãturi de mulþi maramureºeni. ªi evrei
ºi neevrei. ªi am auzit multe despre viaþa lor,
despre truda, greutãþile ºi bucuriile lor. În ceea
ce îi priveºte pe evreii maramureºeni, marea
majoritatea nu vorbeau decât româneºte ºi idiº,
altã limbã nu ºtiau. Deci ei erau evrei români.
Mai mult, cunoºteam evrei care veneau în opinci
fãcute din roatã de cauciuc. Mâncarea lor era
mãlaiul, cã erau sãraci, ºi erau legaþi de glia asta,
de glia maramureºeanã. Iar eu, cu toate cã m-am
nãscut în altã parte, dar fiindcã aici am trãit vreo
30 de ani, peste 30 chiar, dacã îmi este permis,
aproape pot sã spun cã mã declar mara mure ºean.
R.: Ce reprezintã pentru dvs. limba ro -
mânã
M.E.: Pãrinþii mei se trag, atât tatãl meu,
cât ºi maicã-mea, din douã comune româneºti.
ªi anume din Iclodul Mare - tatãl meu, iar
maicã- mea de lângã Iclod, din judeþul Cluj. ªi
acolo se vorbea româneºte. Eu vã mãrturisesc cã
de mic copil am fost înscris în grãdiniþa ro -
mâneascã, cã la 5 ani am fost îndrãgostit de
educatoarea noastrã, pentru cã s-a comportat
foarte frumos ºi mai ales cã ne învãþa cântece
frumoase ºi ea mânuia arcuºul.
R.: Cânta la vioarã
M.E.: Da. Sigur cã toate ºcolile le-am
fãcut în limba românã. Deºi eu vorbesc ºi alte
lim bi: maghiara, germana, rusa ºi idiºul. Rusa
am învãþat-o în lagãr la ruºi, unde am stat patru
ani. Nu m-au crezut, dupã un an ºi ceva, cã
vorbesc rusa. Dar asta era treaba lor, le-am ºi
spus: „Dacã vreþi, credeþi, dacã nu, nu credeþi,
eu tot prizonier sunt”. Deci din copilãrie am
învãþat limba românã. În casã se vorbea la ne -
F AMILIA ROMÂNÃ publicaþie a românilor de pretutinden i