Nr. 3(38), 2010, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

68 SEPTEMBRIE 2010
FLLE DE ISTORIE
FAMILIA ROMÂNÃ
Su venire contimporane fiind considerat „o ga -
lerie de tablouri de un pitoresc fastuos” (G.
Cãlinescu). Bun povestitor, abil mânuitor cu
subtilitãþile limbii, stãpân pe elementele mitice
ºi mistice, portretist ºi art ist al peisajului, obiec -
tiv ºi figurativ, George Sion ºi-a demonstrat ºi
virtuþile sale literare, dar mai ales sufletul sãu
tumultos închinat spiritului românesc. Pentru
meritele sale pe acest tãrâm, ASTRA l-a ales
membru de onoare în 1862, la cea de-a doua
Adunare gen eralã de la Braºov, iar în 1868 a fost
ales membru al Academiei Române.
Fiu foarte vrednic al acestui pãmânt sfânt
românesc al Herþei, George Sion a fost omagiat
de cãtre Societatea cul turalã Þinutul Herþa, fiind
desemnat membru de onoare ºi fiindu-i rãs pân -
ditã op era în mod prag matic. Ar fi rãmas în
memoria românismului chiar ºi dacã ar fi scris
numai Limba româneascã, poezie ce constituie
o PERLÃ a liricii noastre naþionale, importanþa
sa crescând mai ales acum, când duºmanii ro mâ -
nismului cultivã „moldovenismul” ºi „limba
mol doveneascã”.
Dacã ar fi sã fie românul mai conºtient de
soarta sa în istorie, atunci tot românul ar învãþa
pe de rost Limba româneascã a lui George Sion,
aºa precum au fãcut-o mii ºi mii de înaintaºi.
Vom re pro duce din când în când aceastã
poezie sfântã pentru sufletul românesc, ca ºi
altele din creaþia poetului George Sion, care
meritã a fi citite, cunoscute, recitite, învãþate.
VASILE BOGREA (1881–1926), filo log
ºi lingvist de mare clasã, elinist ºi latin ist, poet ºi
traducãtor, membru al Academiei Ro mâne.
Studii la Iaºi ºi Berlin. Profesor suplinitor
al lui Garabet Ibrãileanu, colaborator la Neamul
Românesc al lui Nicolae Iorga, care îl con siderã
„un erudit fãrã pereche”.
Profesor de filologie clasicã (1919 –
1926) la Universitatea din Cluj. Membru fon -
dator al Muzeului Limbii Române din Cluj
condus de marele lingvist Sextil Puºcariu. De
asemenea a pus bazele Societãþii Etnografice
din Cluj (1923). Scrie peste 300 de studii ºi
articole publicate în diferite reviste rãmase în
manuscris. Unele au fost adunate mai târziu în
for mat de carte de cãtre discipolii sãi: Pagini
istorico-filologice (1971, Mircea Borcilã ºi Ion
Mãrii) ºi Sacra via (1973, Mircea Borcilã ºi V.
M. Ungureanu). În plus, la Chiºinãu s-a publicat
volumul Opere alese în anul 1998.
ARTHUR G. VERONA (1968-1946) Frec -
venteazã cursurile Academiei militare din Viena,
dar la scurt timp îºi dã demisia din armatã ºi se
apucã de picturã în micul orãºel Herþa, unde îºi
gãseºte cele mai bune mijloace de inspiraþie.
Câþiva ani mai târziu la München îl cunoaºte pe
Simon Hollosy ºi pe Fritz von Uhde care îl orien -
teazã spre pictura de tip „plein-air” pe care o va
practica la întoarcerea în satul na tal. Codrul Herþei
grupeazã nouã plugari ce ascultã o po veste a unui
chihaia. Lucrarea a fost foarte apre ciatã încã de la
primul vernisaj, fãcând parte din salonul Oficial al
Franþei în 1897 ºi fiind re produsã în cunoscuta
revistã L’illustration. În acelaºi an este alãturi de
Si mon Hollosy la Baia Mare. A fost prezent cu
tablouri ºi la expoziþii organizate la Bucureºti,
Atena, Viena, Veneþia, Paris, München, Bruxelles.
Lucrarea sa Tehnica picturii (1943) este o carte de
referinþã în do me niu. A predat ºi picturã bi seri -
ceascã la ªcoala Su perioarã de specialitate de pe
lângã Patriarhia Românã.