Nr. 3(38), 2010, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

100 SEPTEMBRIE 2010
de pretutindeni
publicaþie a românilor
FAMILIA ROMÂNÃ
voie ºi maghiara. Dar, cum vã spun, tatãl meu
primele clase le-a fãcut în comuna Iclod ºi când
ne duceam înapoi, cu ocazii diferite, se întâlnea
cu Vasile Urducaº sau Spãtaru ºi aºa mai de -
parte, cu care era cândva coleg de clasã.
Vini individuale, nu o vinã colectivã
R.: ªtiu cã aþi citit mult despre viaþa e -
vreilor din Maramureº ºi chiar aþi realizat un
volum dedicat acesteia. Cum i-au privit românii
pe evrei înainte ºi dupã cel de-Al Doilea Rãzboi
Mondial, mo ment regretabil de care consideraþi
cã sunt vinovaþi în spe cial politicienii
M.E.: Mai întâi întrebarea se pune cum au
ajuns aici evreii, în zona asta. Evreii, în urma
pogromurilor care au fost pe teritoriul rusesc,
s-au refugiat spre Vest. Au venit în Ucraina, în
Polonia, unde au întâmpinat ura împotriva celor
care au altã religie, alte obiceiuri, alte sãrbãtori,
alte zile de repaus. ªi vã mai spun ceva. Departe
de mine gândul sã apãr pe cineva vinovat de o
faptã an ti so cialã sau de o faptã împotriva legilor
statului. Dar evreii, pe unde au venit, au fost
marginalizaþi, au fost împinºi la periferia so -
cietãþii. Pãmânt nu era pentru agricultori, case
n-au avut voie sã-ºi contruiascã, aºezarea la mar -
ginea satului era permisã pentru un timp limitat.
Sigur cã în condiþiile acestea cauþi sã supra -
vieþuieºti. Dacã toate acestea nu le puteau face,
nici meseriile sã ºi le prac tice, atunci s-au apucat
de ce se putea. ªi la îndemânã era schimbul.
R.: Comerþul.
M.E.: Sã-l numim comerþ. Deºi acela care
a fost un croitor bun sau un intelectual bun sau
un învãþãtor bun nu era nevoit sã se ducã sã-ºi ia
niºte lapte pentru copil Se ducea ºi oferea un
ac. Lelea îi dãdea lapte ºi lua acul. A doua zi
venea iar. A treia zi zicea lelea: „Dragã, ace am,
de aþã am nevoie”. ªi atunci ei au fost nevoiþi sã
caute pe unde se poate… Deci întotdeauna tre -
buie cãutatã cauza lucrurilor, nu efectul lu cru -
rilor. Ei, se mai întâmpla ca treptat lucrurile sã
se schimbe, mai ales în zona asta unde era Franz
Josef, unde era Austro-Ungaria: Maramureºul, o
parte din Cehoslovacia veche ºi aºa mai departe.
Deci aici au venit, în zona asta. Mã rog, o parte
s-au ºi înstãrit treptat. ªi vorba aia, oameni sun -
tem, putea sã facã acela care trebuia sã plãteascã
impozit niºte matrapazlâcuri sã plãteascã mai
puþin, dar atunci era nor mal sã fie condamnat el.
ªi nu toþi evreii sunt hoþi, toþi evreii sunt spe -
culanþi ºi toþi evreii sunt pungaºi. Cu asta eu
unul nu sunt de acord, fiindcã am avut ocazia sã
cunosc oameni foarte valoroºi în timpuri grele.
Evrei cu caracter foarte frumos, aºa cum am
gãsit ºi români ºi chiar unguri care s-au com -
portat omeneºte.
Români ºi evrei au suferit împreunã
M.E.: Alunec spre sfârºitul întrebãrii
dum neavoastrã… Al Doilea Rãzboi Mondial a
însemnat o tragedie pentru omenire. Peste 50 de
milioane de oameni au murit pe fronturi. În mod
deosebit o idioatã idee pe care au avut-o hi -
tleriºtii, cum cã nemþii reprezintã o rasã su -
perioarã, Ubermensch, creatã pentru a do mina
lumea. Her ren volk. Deci de la ideea asta au avut
în primul rând evreii, proporþional raportat la
celelalte naþiuni, cel mai mult de suferit ºi în
condiþii de neînchipuit de inumane. Deci au fost
bandiþi politicienii aceia care au lansat ase me -
nea idei, au fost bandiþi ºi criminali, ºi criminali
au fost ºi aceia care au executat asemenea tre -
buri. Fiindcã au fost þãri unde nu s-au acceptat
treburi de felul acesta. S-au opus. Pot sã vã dau
un exemplu concret. Nemþii, când au intrat în
Danemarca ºi au dispus ca evreii sã poarte stea -
ua galbenã, primul care a apãrut cu steaua gal -
benã a fost regele Danemarcei, nemaivorbind de
faptul cã ei, în înþelegere cu suedezii, în bãr -
cuþele lor mai mari sau mai mici au transportat
toþi evreii în Suedia. Mã rog, despre cel de-Al
Doilea Rãzboi Mondial se pot vorbi multe. Eu
am fost prizonier. Împreunã cu mine au fost
prizonieri nemþi, români, unguri ºi aºa mai de -
parte. Printre români au fost foarte mulþi dar ºi
unguri ºi nemþi, care au pierit la Cotul Donului,
îngheþaþi. S-au dus de aici vara ºi acolo i-a
aºteptat o temperaturã de mi nus 40 de grade. În
prizonierat erau ºi români, dar ºi evrei cãrora
le-au fost tãiate degetele. Fiindcã le-au îngheþat,
alt leac nu aveau decât sã le amputeze.
Au existat români cu suflet mare
R.: Citeam în cartea dumneavoastrã cã
pânã ºi în timpul prigonirii evreilor din pe -
rioada celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial au
existat, totuºi, români care i-au ajutat pe evrei.
M.E.: Eu pot sã vã dau nume, concret.
Unul pe care-l ºtiam noi, fa milia mea: Ionicã
Ro man din Mintiu Gherlii, în comuna Iclod. Þin
minte un unchi de-al meu care a scãpat ºi a ajuns
în Is rael, acolo mi-a povestit cã l-au ajutat fa -
milia Spãtar, fa milia Hurducaº ºi a mai înºirat
câþiva. Dar eu pot sã vã numesc maramureºeni
care au ascuns copii, au ascuns valorile evreilor
ºi cei care s-au întors au gãsit valorile. Iar copiii
au fost salvaþi, n-au mai ajuns în crematorii. Sau
în lagãrele experimentale ale lui Mengele. Deci
am ºi asemenea exemple. A apãrut o carte în