Nr. 3(38), 2010, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

52 SEPTEMBRIE 2010
Interviu cu pãrintele Petroniu Tãnase, stareþul schitului Prodromu
Ai vãzut omul, ai vãzut pe Dumnezeu!
SPIRITUALITATE
FAMILIA ROMÂNÃ
Iatã, în câteva rânduri, ceea ce a fost,
ceea ce este ºi, mai ales ceea ce va fi Schitul
Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos,
la care vin cu toatã evlavia ºi bucuria, pentru a
se închina, toþi românii sãvârºitori de pelerinaj
în Grãdina Maicii Domnului. ªi tot cu acest
prilej i-am adresat câteva întrebãri, spre con -
turarea uni cuvânt de folos, Pãrintelui venerabil
ºi nonagenar Petroniu Tãnase – Monahul atho -
nit ºi autentic ori Stareþul desãvârºit – care ne-a
vorbit despre Osândirea aproapelui ce nu este
un pãcat mic, cãci sfinþia sa, retras fiind din
lume, dar nu departe de oameni ºi de preo -
cupãrile lor spirituale, monahul athonit ne în -
vaþã cã trãirea unei vieþi conforme cu Evan -
ghelia nu este doar efort, doar ascezã, nevoinþã,
ci ºi mângâiere dumnezeiascã din partea ha -
rului. În drumul lui duhovnicesc, credinciosul
este ajutat de îngerul pãzitor ºi de sfinþi. Aºadar,
Stareþul Schitului Românesc Prodromu aflat
astãzi la 96 de ani, ne vorbeºte în cele de mai jos
despre cinstea mare pe care Dumnezeu a fã -
cut-o omului când l-a chemat la existenþa feri -
citã alãturi de El, în veºnicie.
— Preacuvioase Pãrinte Stareþ Petroniu,
ce înseamnã a nu judeca pe celãlalt
— Sfinþii Pãrinþi, Biserica în totalitatea ei
considerã mare pãcat judecarea altuia. Uite, în
Postul Mare, la slujbe se zice rugãciunea Sfân -
tului Efrem Sirul ºi se rosteºte în tot timpul
Postului Mare, în afarã de sâmbãta ºi duminica.
Se rosteºte de câte 8-9 ori ºi se spune în Tipic ca
preotul sã o rosteascã cu mâinile ridicate ºi cu
metanii ºi închinãciuni. Aceastã rugãciune se
încheie cu cuvintele: „Dãruieºte-mi, Doamne,
sã-mi vãd pãcatele mele ºi sã nu osândesc pe
fratele meu”. E fãcutã cu stãruinþã pe toatã du -
rata Postului Mare. Te-ai aºtepta ca, atunci când
te rogi cu aºa mare stãruinþã sã te pãzeascã
Dumnezeu de pãcate, sã fie pomenite pãcatele
cele mai grave: crimã, desfrânare, pe care noi le
socotim a fi mai mari ºi mai rele, dar Sfântul
Efrem nu le pune acolo pe acestea, ci zice:
„Dãruieºte-mi sã vãd pãcatele mele ºi sã nu
osândesc pe aproapele”. Osândirea aproapelui
este mare pãcat. Sfinþii Pãrinþi spun cã se face o
mare greºealã atunci când osândim pãcatele,
cãci atunci tu te faci singur judecãtor al fratelui
tãu, iar aceasta dupã mintea ta. Nu avem ca -
litatea aceasta ºi nu avem nici un drept sã facem
aºa. Acest drept nu îl are decât cel care l-a fãcut
pe om, Dumnezeu. Doar El are dreptul sã îl
judece pe om, iar noi, judecând pe aproapele,
împietãm asupra dreptului lui Dumnezeu, Care
este Judecãtorul cel drept. Fiecare om este fãcut
dupã chipul lui Dumnezeu, fiecare om este o
entitate unicã în viaþa omenirii de la începutul
pânã la sfârºitul lumii. Niciodatã nu o sã fie doi
oameni aceeaºi. Oamenii nu pot face lucruri
identice. De exemplu, eu recunosc un tablou de
Grigorescu, de Tonitza dupã anumite trãsãturi,
dupã stilul per sonal.
Suntem datori cu cinstea
ºi cu respectul unii faþã de alþii
Omul este mãrginit, posibilitãþile lui fiind
limitate. Dumnezeu este Fiinþã nemãrginitã, iar
puterea Sa creatoare este infinitã. Dumnezeu
creeazã în mod unic, nu repetã; fiecare fiinþã
este o creaturã nouã, oglindind în fiinþa ei ceva
din strãlucirea ºi infinitatea dumnezeiascã. De
aceea Sfinþii Pãrinþi spuneau: „Ai vãzut omul, ai
vãzut pe Dumnezeu!”. Tocmai de aceea în
cinstirea sfintelor icoane nu cinstim lemnul ºi
culoarea, ci pe cel reprezentat. Tot aºa, întâlnind
omul, care este chipul lui Dumnezeu, cinstea
datã omului se ridicã la Creatorul lui. De aceea
suntem datori cu cinstea ºi cu respectul unii faþã
de alþii ºi nu avem nici un drept sã judecãm pe
aproapele. Dar atunci când eºti într-o poziþie de