Nr. 3(38), 2010, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

104 SEPTEMBRIE 2010
Vocile din Cimitirul Vesel
au rãsunat la Sãpânþa
Simona GABOR
de pretutindeni
publicaþie a românilor
FAMILIA ROMÂNÃ
Sãrbãtoarea Sfintei Marii a anului
2010 ne con firmã faptul cã Cineva
acolo Sus ne iubeºte. Oricât s-ar chi -
nui alþii (sau chiar unii dintre semenii noºtri) sã
ne distrugã valorile geniului românesc, ca un
miracol, o mânã nevãzutã intervine ºi ne sal -
veazã frumuseþile spiritului naþional.
Aºa s-a întâmplat ºi anul acesta, când în
plin scan dal al brand-ului de þarã (probabil pla -
giat), un irlandez, Pe ter Hurley, prin eforturi
personale a reuºit sã ne redescopere adevãratele
brand-uri: Maramureº, Sãpânþa, Cimitirul Ve -
sel. Este greu sã descrii în cuvinte explozia de
geniu care s-a fãcut simþitã pe parcursul orga -
nizãrii ºi desfãºurãrii întregului fes ti val, „Dru-
mul lung spre Cimitirul Vesel”. Totul a culminat
cu seara zilei de Sfânta Maria, când au fost
interpretate compoziþiile lui Shaun Davey pe
versurile lui Stan Ioan Pãtraº de pe crucile din
Cimitirul Vesel. Spectacolul a fost inedit ºi cre -
dem cã este, pânã în acest mo ment, o pre mierã
mondialã din mai multe puncte de vedere. Ast -
fel, acordurile muzicii irlandeze au fost inter -
pretate de un cor specializat în in ter pretãri psal -
tice (Corul Facultãþii de Teologie „Andrei
ª a guna” Sibiu, dirijor preot lect. univ. dr. Sorin
Dobre), iar versurile au fost specifice creaþiei
po pulare maramureºene. Înainte de con cert s-a
oficiat o slujbã religioasã în biserica din Sã -
pânþa, ºi pentru cã întreg spectacolul dorea sã
exprime vocea repausaþilor din cimitir, nu s-a
þinut discurs nici de început, nici de sfârºit. În
schimb, din cimitir, s-au înãlþat lampioane cãtre
cer, simbolizând sufletele celor adormiþi.
Vom încheia aceastã scurtã semnalare a
unui fenomen cul tural orig i nal ºi cu valoare de
simbol, sperând cã „Vocile din Cimitirul Vesel”
au fost auzite, dar mai ales ascultate de acei
politicieni care, ºi în ul tima perioadã, parcã s-au
dezlãnþuit cu toþii în a distruge geniul acestei
naþiuni. Nãdãjduim cã aceºti oameni se vor aple -
ca asupra adevãratelor brand-uri de þarã, de care,
din fericire, România nu duce lipsã, aºteptând
doar, sã fie promovate de puternicii vremelnici ai
acestei nefericite dar geniale naþiuni ro mâ neºti.
În ceea ce priveºte echipa care alcãtuieºte
Fa milia românã, putem fi siguri cã aceasta se va
apleca, în mod con stant, asupra adevãratelor
simboluri naþionale pe care le va promova cu
pricepere ºi stãruinþã, convinºi fiind cã „Pat ria e
norodul, iar nu tagma jãfuitorilor” (Tudor
Vladimirescu).