Nr. 3(38), 2010, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

SEPTEMBRIE 2010 91
Cei cu reale aptitudini artistice sunt promovaþi ºi
recunoscuþi, indiferent de etnie. În Aus tra lia
sunt români de înalte valori profesionale, care,
în comuniune cu alte comunitãþi etnice, alcã -
tuiesc un liant de unitate aus tra lianã de admirat.
În fiecare familie etnicã ex istã libertatea vorbirii
limbii naþionale, ex istã servicii de translatare
peste tot în serviciile publice dar, bineînþeles,
Limba oficialã pentru toþi cetãþenii australieni
fiind Limba de Stat, Engleza.
A.B.: ªtiu cã nu aveþi decât 1-2 numere
(ultimele) din revista noastrã, Contraatac (care
se vrea mai mult decât ºcolarã ºi mult mai mult
decât localã: se vrea româneascã!) – ºi, even -
tual, posibilitatea sã vedeþi, pe Internet, câteva
numere, pe care regretatul Artur Silvestri, le-a
postat, într-un parteneriat între revistele ARP ºi
Contraatac-ul „sãrãcuþ”… Ce pãrere v-aþi for -
mat, prin comparaþie cu cele de la Antipozi
I.M.: Iubite domnule profesor Adrian
Botez, de aici de departe, prind rezonanþã frã -
mân tãrile, iubirile ºi dorinþele dumneavoastrã,
afecþiunea sufleteascã pentru revista Con tra a -
tac, ca pentru un adevãrat prunc cãruia i-aþi dat
viaþã – ºi, ca orice pãrinte bun, nu l-aþi lãsa sã
moarã! Eu vreau sã vã spun un adevãr de care sã
fiþi sigur cã vã este ca o luminã de in te rior - ºi
care sã vã lumineze conºtiinþa ºi inima, în faþa
tuturor celor ce vor sã vã priveascã ºi sã vã
înþeleagã: Întotdeauna marii oameni de culturã,
arte, ºtiinþã, pol i ticã, atunci când sunt curaþi ºi
dezinteresaþi, fac fapte mari în profesia lor, iar
când trebuie, nat u ral, sã se retragã, lãsând cârma
celor mai tineri, o jale sfântã îi apasã. Sã dau un
exemplu - potrivit ar fi momentul în care Iosif
Vul can avea sã înfãºoare filele revistei sale, Fa -
milia, la anii 1906; el se destãinuia prietenului
sãu Ioan Bianu, care era profesor de Filologie la
Universitatea din Bucureºti, referindu-se la si -
tuaþia revistei sale: „I-am oferit munca unei vieþi
ºi i-am jertfit aproape tot capitalul ce am avut.
Decenii lungi, nimeni nu mi-a dat drept ajutor
nici un gologan, nici n-am cerut, am pus tot din
al meu, pânã ce am avut. ªi am dat bucuros, cãci
vedeam cã nu muncesc degeaba (…)”.
La întrebarea referitoare la anumite valori
com par a tive între reviste, eu am îmbãtrânit,
dom nule Adrian, la ideea cã nu sunt reviste mari
ºi mici, dar fiind vorba de valorile acestora,
orice revistã mare care pub licã neadevãruri ºi
minciuni e, în realitate, una foarte micã, pe când
o revistã simplã, dar care aduce adevãr ºi luminã
opiniei publice, aºa cum mi se pare mie a fi
revista Contraatac, este una de foarte mare va -
loare, adicã utilã comunitãþii ºi vieþii de zi cu zi!
Dumnezeu sã vã dea sãnãtate ºi voinþã, iar pã -
mântenii ajutor ºi iubire, ca aceastã revistã, care
aduce cinste Adjudului, sã fiinþeze în conti nuare!”
A.B.: Vã simþiþi aparþinãtor de douã cul -
turi (românã ºi australianã), sau veþi purta,
pânã la moarte, nos tal gia unei singure culturi
posibile Ce anume din valorile australiene este
imposibil sã nu influenþeze pe un român, oricât
de „acordat ” ar fi el la Carpaþii lui Orfeu
I.M: Excepþionalã întrebare! Dupã cum
s-a putut observa din cele zise mai sus, eu înce -
pusem împlinirea chemãrilor mele înspre ale
scrisului, prin a mã apropia ºi înþelege, a cu -
noaºte ºi a mã integra noii culturi, în care cã -
zusem ca din cer. Azi, judecându-mi gândurile
ºi socotinþele acestea, gãsesc cã am procedat
bine. Iubesc, în egalã mãsurã, cultura, limba ºi
locul aus tra lian, cum mi le iubesc pe cele natale.
Prin ci pal este sã fii OM, oriunde ai trãi. ªi dacã
îmi daþi voie, însãºi revista fondatã de mine, ºi
numitã dupã numele lui Iosif Vul can, face o
legãturã de afecþiune consimþitã, între mine ºi
concepþiile acestuia, despre viaþa ºi condiþia
noas trã de fiinþe umane.
O operã ar tis ticã, zice Vul can, are darul de
a vãrsa luminã, de a rãspândi cultura, de a ne
face sã cunoaºtem mai bine frumosul, sã dis -
preþuim urâtul, sã ne închinãm moralei ºi sã ne
îngrozim de pãcat. În viaþa mea literarã m-am
strãduit sã nu pãrãsesc albia acestor principii
vulcaniene. Iar prin metafizica fiinþei mele, aud
versuri ce îmi ºoptesc cu mândrie despre Emi -
nescu cel Sfânt, despre acea voinþã ti tanicã, or -
feicã, a acestuia, pânã la sacrificiul pentru iden -
titatea neamului sãu! Mereu voi purta dorul
doi nelor noastre, pentru cã în leagãnul lor m-am
nãscut ºi am crescut, dar nu voi dispreþui nicio -
datã mama adoptivã Aus tra lia, ci am sã-i port
iubire ºi re spect, fiindcã ea mi-a fost Mamãbunã,
care m-a primit la necaz, ºi va fi la fel
copiilor ºi nepoþilor mei. Deci, în aceasta constã
corola valorilor umane australiene de care se
bucurã un imigrant: posibilitatea realizãrii fa -
miliei sale, ma te rial ºi spir i tual, acces la toate
drepturile sociale, doar sã le respecte.
F AMILIA ROMÂNÃ ROMÂNI ÎN LUM E