Nr. 3(38), 2010, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

54 SEPTEMBRIE 2010
Reflecþii asupra romanelor despre Hristos.
Între culturã ºi cult
Adrian BOTEZ
SPIRITUALITATE
FAMILIA ROMÂNÃ
Citim, în revista Cultura – Fundaþia
Cul turalã Românã, un articol (foarte
bine scris, de altfel...) al Elisabetei
Lasconi - Evanghelii ca ficþiuni pro fane (articol
apãrut miercuri, 05 mai 2010, în secþiunea Cul -
tura literarã):
„Istoria lui Iisus consemnatã de Noul Tes -
ta ment a trecut de secole bune din zona sacrului
religios în arta profanã. Tema cristicã i-a ob -
sedat pe marii scriitori, de la Dostoievski la
Mihail Bulgakov, de la D.H. Law rence la An -
thony Bur gess, de la la Nikos Kazantzakis la
Didier von Cauwelaert. În ultimele decenii, a
sporit numãrul romanelor ce îºi anunþã din titlu
tentativa ambiþioasã de rescriere a destinului
critic: Evangheliile ca ficþiune. (…). Eric-Em -
man uel Schmitt recunoaºte cã, scriind despre
Iesua ºi Pilat, a construit el însuºi a cincea evan -
ghelie, cea proprie.
Dar scriitorul ne provoacã pe toþi sã re -
cunoaºtem cã facem la fel, dupã lectura cãrþilor,
dupã vizionarea filmelor, dupã contemplarea ta -
blourilor. Ea, a cincea evanghelie, vir tualã a
fiecãruia stã mãrturie pentru îndoielile ºi cãu -
tãrile omului contemporan. Cine poate ºti dacã
nu cumva o asemenea carte nu-i deschide citi -
torului pasionat de ficþiuni un alt drum, ignorat
pânã atunci, drumul Damascului”
Nu, nu-i deschide. Revelaþia nu vine din
ficþiune. Din exhibarea profanului din noi. Îi
deschide doar hãul spre ºovãiala lucifericelor
interogaþii, in utile ºi prãbuºitoare de Duh al Cre -
dinþei. Spre deconcentrarea TOTALÃ a Fiinþei,
în Drumul ei cãtre Cer.
Ce pãcat ca s-a produs „falia” de neum -
plut, între CULTURÃ ºi CULT! O tragedie te -
ribilã (cel puþin, din perspectiva evoluþiei spi -
rituale a Terrei).
Altfel, s-ar fi scris mult, infinit mai puþine
romane (exhibiþioniste ºi snoabe) despre Hristos
(ºi, ev i dent, am fi fost frustraþi, întru lipsa atât de
nuanþatelor ten ta tive hermeneutice ale doamnei
Elisabeta Lasconi, de la revista Cultura) - dar,
dimpotrivã, s-ar fi aplecat Duhul uman mult mai
adânc asupra sa, asupra Adevãrurilor, Grave ºi
Ultime, din Sfintele Evanghelii.
Aºa, se admirã „scrisul frumos despre u -
nul... Hristos“, scrisul: adicã, o lucrare de tot
ºovãielnicã, doar pãrelnicã întru Adevãr ºi Lu -
minã (o lucrare „ficþionatã“ ºi „ficþionabilã“,
adicã pustie/pustiitoare de Duh!) - iar Hristos/
Lu mina Lumii este uitat, undeva, „pe o poliþã“
din „bucãtãria Lumii“, o lume tot mai agre -
siv-fojgãitoare... tot mai afundatã printre gu -
noaie rânjitor-interogative (asupra ºi împotriva
EVIDENÞEI CURATE/LUMINATE) - ºi înjo si -
toare (iar nu senin-luminãtoare, întru Fiinþã/
Fiin þare) instincte.
Aºa, suntem tot mai depãrtaþi (azi, aici,
acum), neînchipuit de depãrtaþi, de Ceruri ºi de
Lu mina Nãdejdii... - ºi tot mai rãtãciþi ºi tulburi
ºi grotesc sofisticaþi (deci, minþiþi/ auto-min -
þiþi!!!), în percepþia Lumii - ºi excluºi de la
Nãdejde. Asurziþi de Exasperare, ex act atunci
când se aud fâlfâirile aripilor Îngerilor/Vesti -
torilor de mesaje... nescrise, dar de ci sive ºi de -
fin i tive... Dumnezeieºti. Mântuitoare. Adicã,
ale Adevãratului, iar nu imaginatului ºi re-rãs -
tignitului (prin relativizarea romanescã...) Hris -
tos/Blândului Nazarinean.
Aºa, privim cu neîncredere ºi distraþi (în
sensul de „de-concentraþi”, dar ºi „ires pon sa -
bilizaþi”, pânã la inconºtienþã schizoidã, cãutând
„senzaþia” lecturii, iar nu TRÃIREA SCRIP TU -
RII SFINTE, CA EXISTENÞÃ ÎNTRU SACRAL!),
pânã ºi un articol de revistã bine scris, estetic
scris… dar vorbind de Dumnezeu – FÃRÃ DE
DUMNEZEU!!!