gravură - Universitatea Naţională de Arte

Dacă ne întoarcem la domeniul gravurii se impune săremarcăm că toate reperele materialităţii percepute senzorialvor trebui compensate nu numai prin cultură profesională ci şiprin reale eforturi de imaginaţie (Fig. 104).De aceea, un observator neavizat, având pe un ecran oimagine a unei gravuri originale, executate într-o anume tehnică,nu este capabil să-şi construiască în plan mental caracteristicilemateriale ale formei gravate, care este rezultatul unei acţiunifizice asupra unui material, fie că este o incizie sau o tăietură.Absenţa unui contact anterior direct, concret cu o placăde gravură reală îl frustrează pe acesta de aprecierea corectă aimaginii unei gravuri.În concluzie, putem spune că, fără o cunoaştere prealabilăa formelor de tipar, adânc, înalt sau plan, judecăţile de valoarereferitoare la imaginea virtuală nu pot fi pertinente.Pe de altă parte, un proiect realizat prin procesărielectronice, materializat, transpus într-o tehnică tradiţională degravură, are toate şansele să poată deveni o lucrare artistică, ostampă, cu identitate certă (Fig. 105). În acest sens, în faza deconcept al acestui proiect, facilităţile şi rapiditatea operaţională,paleta amplă de opţiuni, toate acestea reprezentând virtuţileprogramelor grafice ale computerului, artistul zilelor noastrese simte eliberat de constrângerile unor eforturi concrete dea învinge rezistenţa materialului, de a evita distrugerea lui, încazul unor gesturi incorect controlate.Ne exprimăm convingerea că prin cunoştinţele saleprofesionale, prin experienţele anterioare de contact nemijlocitcu reperele fizice specifice ale domeniului, un gravor poatefi capabil să transfere elementele de materialitate aferenteuniversului plastic real în lumea iluziei vizuale.Chiar dacă imaginea creată nu mai are farmecul tactilconcret al unei stampe pe hârtie, prin trucuri compensative,realizate prin tehnici specifice imaginii digitale, poate căpăta,deloc uimitor căldura unei lucrări originale artistice (Fig. 106).Dacă la începuturile sale computerul era doar uninstrument de calcul, odată cu anii ‘80 ai secolulului al XXlea,prin apariţia programelor de grafică, imaginea fotograficăa putut fi tradusă printr-un număr de puncte (pixeli), similarcu rasterul folosit de tehnica tipografică-ofset, pregătind astfelimaginea pentru imprimarea electronică care poartă denumireade print.Primele lucrări considerate artistice au fost prelucrări aleunor imagini deja existente, pentru ca mai apoi odată cu apariţiaaltor programe mai performante, să fie posibilă crearea imaginiicu atribute picturale, a imaginii mimând aparenţa stampei, aunei imagini care printr-o definiţie de excepţie, poate sugera,până la confuzie, o fotografie. Evident că aceste performanţeMATERIALITATEA ÎN GRAVURĂFig. 104. Florin Stoiciu. “Omul de lemn”.Prelucrare digitală după o gravură înaquaforteFig. 105. Florin Stoiciu. “Omul de lemn”.Prelucrare digitală după o gravură înaquaforteFig. 106. Florin Stoiciu. “Omul de lemn”.Prelucrare digitală după o gravură înaquaforte119