gravură - Universitatea Naţională de Arte

Cap.V. Elemente de seducţie vizuală, sub aspectulmaterialităţii, în gravură (hârtia imprimantă,cerneala etc.)obţinută din pasta de lemn decojit, amestecată cu substanţechimice. Fibrele lungi ale acesteia au grosime similară. Ele s-auîmbinat pentru a forma o suprafaţă netedă.Un lichid cerat, denumit clei, a fost adăugat hârtiei.Acesta face ca suprafaţa ei să devină mai puţin absorbantă, astfelîncât cerneala să nu se îmbibe în pori şi să nu păteze scrisul.Benzi scurtePasta pentru hârtia de ziar se obţine din trunchiuri decopaci care au fost măcinate cu scoarţă cu tot, apoi amestecatecu apă caldă. Dacă privim cu microscopul marginea ruptă aunui ziar vom observa că fibrele au lungimi şi grosimi diferite,îmbinându-se în mod aleatoriu. Hârtia de ziar nu conţine clei,ceea ce înseamnă că absoarbe apa cu uşurinţă. Cu toate acestea,cerneala de imprimare nu pătează, deoarece este fabricată dinalcool, care se usucă foarte repede înainte de a fi absorbită dehârtie.Fig. 12. Imaginea mărită de 30 de ori ahârtiei de scris, obţinută cu microscopulHÂRTIA DE MÂNĂDupă cum îi e şi numele, este hărtia care se confecţioneazămanual. Etapele preparării hârtiei sunt şi astăzi aceleaşi cu celede la începuturi. Doar reţetele s-au mai schimpat, în funcţie decererea de pe piaţă. Până la apariţia tehnicilor industriale hârtiade mână a fost suverană, acoperind toate cererile de materiepentru imprimare. Dacă neregularităţile si neuniformitatea eierau considerate defecte în perioada de maximă inflorire a ei,după ce au apărut morile de hârtie industrializată, a fost eliberatăde condiţia curentă, tipografică, devenind la scurt timp suportde lux, folosit cu predilecţie de artiştii gravori. Tocmai defectelepomenite mai sus, au devenit astăzi, din punct de vedere alplasticianului, calităţi de necontestat, ajutând în mod direct lafrumuseţea materială, accentuînd uneori materialităţile evocateprin diferite semne plastice.Unicitatea ei a dat girul unor tiraje limitate, practicfiecare exemplar fiind unic în felul său. Imposiblitateareproducerii marginilor zdrenţuite, având aspectul marginilorunui timbru, fac din hârtia de mână materialul cel mai căutat deartistii gravori contemporani.După cum observăm, ca şi gravura, hârtia de mânăa urmat practic acelaşi curs până la eliberarea de servituţilemultiplicării în scopuri sociale (cărţi, cărţi de joc, reviste, ziare,etc.)Fig. 13. Fragment din hârtia de ziar, măritde 40 de ori. Dacă priviţi cu atenţie puteţivedea literele “n” şi “d” tipărite pe eaMATERIALITATEA ÎN GRAVURĂ173