gravură - Universitatea Naţională de Arte

IntroducereFig. 9. Galestruzzi Trophies. Partea a patradintr-un set de gravuri care includ compoziţialui Polidoro da CaravaggioFig. 10. “Trofeu” .Lucrare atribuită lui Polidor daCaravaggio. Peniţă cu baiţ peste carbune negru şihârtie tonată în verde. Lumina este rezolvată cuajutorul cretei albe. Dimensiune 440 x 265 mm.Lucrarea se găseşte la Muzeul Ermitaj.Fig. 11.”The recent total eclipse of the Sun”.Gravură lemn în cap. Graphic IllustratedNewspaper. 1888.20Gravura, însoţind genurile artistice clasice, picturaşi sculptura, oferă un impresionant teren de studiu pentrutema materialităţii în imaginea plastică, mai ales sub aspectulobligaţiei de a sugera materialităţi concrete, specifice domeniilorbelle-artelor fundamentale, pictura şi sculptura. Timp de secole,alături de desen, gravura, mai cu seamă înlocuitor al tiparuluica mijloc de multiplicare a operelor de artă, va servi interese dematerialitate ale operelor majore. Ea va traduce laborios temepictate precum şi altele sculptate, străduind să mimeze vibraţiacoloristică a pastei pictate pe pânză dar şi robusteţea marmoreisau a bronzului, textura moale şi mereu incertă a tuşei pictateprecum şi textura cu durităţi calificativ diferite a marmorei, apietrei sau bronzului.În egală măsură, tehnicile ei, atât de diferite, sub aspectuldificultăţilor de manevră dar şi al performanţelor, vor răspundeîn timp, diferit şi nuanţat, cerinţelor de figurare convingătoare amaterialităţii reperelor vizibile, iarba, cerul, apa, piatra, carnea.Cel puţin sub aspectul condiţiei de multiplicator, cuînalte exigenţe, al unor imagini plastice, picturi sau sculpturi,cu largă recunoaştere socială în epoci date, gravura a trebuitsă răspundă provocărilor specifice ale redării materialităţiioperelor de artă pe care trebuia să le reproducă (Fig. 10.).Această obligaţie avea să şlefuiască, la nivelul fiecărui gen deincizare şi imprimare, tehnici de figurare tot mai performante,în care elaborarea traseelor elementare, cioplirea sau tăierea lor,era puternic determinată de dificultatea temei figurate (Fig.9).Asistăm, la acest nivel al studiului nostru, la două rute dematurizare a tehnicii figurării, cel puţin sub aspectul rosturilorlucrării.Pe de o parte, indiferent de tehnica luată în studiu,acurateţea elementelor primare, săpături în lemn, incizăriîn alamă sau oţel, corodare prin acid a unor zgârieturi, tindesă ajungă la un nivel de definiţie, capabil să figureze detaliiconvingătoare ale motivului real, să construiască o materialitatemimată cât mai credibil. Mai mult decât atât, pe rutele saleutilitare, aplicative, ca de pildă în ilustraţia de tip document (Fig.11.) sau în cea ştiinţifică, numeroase provocări ale motivuluireal, cu aparenţe şi texturi variate, găsea răspunsuri adecvate întehnica gravării.Categoriile de semne specifice fiecărei modalităţi deincizie, se supuneau unui proces neîncetat de perfecţionare,de fineţe a semnului primar, corelată cu rezistenţa lui la tirajeconsistente şi repetate.Florin STOICIU