gravură - Universitatea Naţională de Arte

Fig. 26. Anthony Van Dyck. ( după Tiţian).(detalii) “Tiţian şi amanta sa”. 1626-32.Aquaforte. 23 cm x 30 cm. British Museumof London. Anglia.După cum se poate observa, semnele figurate în tehnicaaquaforte permit o serie de intersectări şi de mişcări sinuoaseale liniei, reuşind să acopere toată plaja materială a formelorfigurate.Dacă în cazul lui Rembrandt, structura lineară nedescoperă şi starea emoţională a artistului, în cazul lui Van Dyck(Fig. 25) liniile care figurează prin diferite structuri formeleau mai mult rolul documentar, de enumerare a tipurilor demateriale întâlnite.Atmosfera barocă este realizată printr-o aglomerarede haşuri care materializează lumina şi umbra foarte clar.Intensitatea gradaţiei structurale datorată intersecţiilor dintreliniile verticale, orizontale şi oblice sunt figurate cu precizieaproape matematică, reuşind prin staticitatea lor să ne aratecă toată acţiunea se desfăşoară într-un cadru calm, intr-uninterior definit. Mişcarea personajelor este “îngheţată” datorităstructurilor liniare bine ordonate, în funcţie de materialul redat,fie că este vorba de păr, piele, blană, os, veşmânt sau masă delemn. Apropierile şi depărtările sunt figurate printr-o ţesăturăde linii perfect delimitate de umbră şi lumină în planul apropiatşi topite în fundal prin intersecţia cu liniile care sugereazăatmosfera. Lucrarea, din punct de vedere plastic, este mai multdescriptivă, apropiată mai degrabă de un clişeu fotografic (Fig.26).90Florin STOICIU