gravură - Universitatea Naţională de Arte

Fig. 54. Mary Cassatt. În omnibus. sfârşitulsecolului al XIX-lea. Pointe séche, vernimoale (soft ground), şi aquatinta în culori.Galeria Naţională de Artă din Washington,D.C. U.S.A.Gravura cu acul (fr. pointe séche, engl. drypoint) fusese folosită încă din 1480 de Maestrul Cabinetuluidin Amsterdam şi perfecţionată de Rembrandt. O artistă deexcepţie a acestui procedeu a fost Mary Cassatt (Fig. 54), artistăamericană stabilită în Franţa. Şcoala germană a gravurii cu acula înflorit la începutul secolului al XX-lea prin Max Beckmann(Fig. 55), Lovis Corinth (Fig. 56) şi Max Liebermann (Fig. 57).Gravura cu acul a fost de asemenea abordată de mari pictoriai secolului nostru: Marc Chagall (Fig. 58), Paul Klee, ErnstLudwig Kirchner, Georges Braque (Fig. 59), Eric Heckel, JaquesVillon (Fig. 60) etc.Fig. 55. Max Beckmann. Dostoevski. 1921.Pointe séche. 16 cm x 11 cm. GaleriaNaţională de Artă din Washington, D.C.U.S.A.Fig. 57. Max Libermann.German, 1847-1935. Portretul luiBearded Man. Dată necunoscută.Aquaforte şi Pointe séche. 29.7 x23.4 cm. Block Museum of Art atNorthwestern University, IllinoisFig. 58. Marc Chagall. Din seria“Viaţa mea”. In the Easel. 1922.Pointe séche. 23 cm x 18 cm.Muzeul de Artă Modernă, NewYork. U.S.A.Fig. 56. Lovis Corinth. Două portretecu schelet. 1916. 7 cm x 11 cm. Pointeséche. Muzeul de Artă Fogg, UniversitateaHarvard, Cambridge, Mass. U.S.A.60Fig. 60. Jaques Villon. M.D.citind. 1913. Pointe séche. 39 cmx 28 cm. Institutul de Artă dinChicago. S.U.A.Fig. 59. Georges Braque. Studiudupă nud. Pointe séche. Muzeul deArtă Fogg, Universitatea Harvard,Cambridge, Mass. S.U.A.Florin STOICIU