gravură - Universitatea Naţională de Arte

Cap.IV. Înalta specificitate a gravurii ca răspuns latematica materialităţiiFig. 6. Prima foaie volantă. xilogravurădatată 1423În timp, semnele liniare au devenit mai fluide şi mai aptede a urmări trasee mai explicite, s-au divizat în semne şi maifine, liniuţe sau puncte, care au însoţit traseele mari şi au ajutatla identificarea texturală a formei. Se poate remarca cum întimp, acea definire numai prin linie, atât de specifică gravurilortimpurii, se transformă într-o figurare unde manevrarea liniilorşi a punctelor se foloseşte plenar de cuceririle tehnicilor defigurare din desen şi pictură.Măiestria gravorilor atinsese asemenea culmi, încâtpractic un desen făcut de un artist pe hârtie cu peniţa putea fiîntocmai excavat sau incizat de meşter pe placa de gravură. Aşaîncât se poate spune că figurarea temelor esenţiale în gravură aurmat un traseu istoric de la simplitate şi severitate a semnelorfundamentale până la manevrarea lor mai liberă şi mai nuanţată,prin preluarea unor tehnici din desen dar şi prin perfecţionareade neimaginat a sculelor şi materialelor de gravat.Se mai poate remarca de asemeni cum reperele texturaleerau la început mimate prin elemente tipice, semnificante -frunze, bucle de păr, detalii texturale- supradimensionate iarmai apoi, odată cu avantajele tehnice mai evidente, era posibilăchiar o figurare mimetică, ilustrativăÎn cazul celei de a doua categorii de analiză, cea legată decele două tehnici istoric impuse şi tradiţionale, putem constata:- la lemn, semnul fundamental, linia, prin grosimi şilaţimi variate, poate oferi un inventar la început foarte economic(Fig. 6) iar mai apoi o gamă relativ largă de semne mai fluideşi detaliate, capabile în cele din urmă să mimeze, prin ţesăturifine, un desen în peniţă (Fig. 7).- la metal, atât linia cât şi punctul, oferă încă de la începuturio gamă mai amplă de semne mai fine şi variate, capabile prinîntreţeseri şi suprapuneri să figureze cât se poate de nuanţat.În cartea sa “Tehnici de figurare în gravură” -ed. Tehnică2002- Mihai Mănescu decriptează în detaliu tehnicile de figurareprin semnele specifice gravurii.Fig. 7. Graphic Illustrated. Gravură lemn încap. detaliu. 1888142Interesul cu care unii artişti plastici, fie ei practicieni aipicturii, fie gravori profesionişti, s-au străduit să se manifeste înacest gen, îşi are desigur explicaţia tocmai în provocarea lansatăde rigorile şi limitele acelor tehnici specifice şi aspiraţia de a seexprima în aceste condiţii, prin lucrări cu atât mai credibile, maiexpresive.Însăşi respectarea unor norme impuse de disciplinade breaslă sau dimpotrivă, încălcarea deliberată a acestoraînseamnă tot atâtea atitudini artistice, înseamnă chiar urmareaFlorin STOICIU