gravură - Universitatea Naţională de Arte

Cap.IV. Înalta specificitate a gravurii ca răspuns latematica materialităţiiFig. 14. Florin Stoiciu. detaliu. “Omul delemn”. Placa de linoleum. 2006. Colecţieparticulară. RomâniaFig. 15. Pablo Picasso. “The blind Minotaur”.Aquatinta în maniera mezzotinta. Muzeulde Artă din Philadelphia. S.U.A.146şi modelarea lor prin valoare, sugerarea materialităţii formelor.Toate aceste se realizează prin suprapunerea unor semne plasticefudamentale, în haşuri sau ţesături de linii.Dacă în cazul litografiei, aquatintei, a aquafortei, amezzotintei, de exemplu, posibilităţile de interpretare a griurilordestul de nuanţate, nu pun mari probleme de execuţie şi rezultat,în xilogravură lucrurile stau cu totul altfel.Aici limitele foarte clare, sub aspectul semnelor primareşi al al gravării impun operaţiuni de sinteză către semne cuo geometrie foarte simplă care vor cere manevrări de marespecificitate pentru a putea sugera umbre, penumbre, reflexe,modelaj al suprafeţelor ş.a.m.d.Unul dintre cele mai ferme instincte ale unui desenatoreste acela de a descrie formele, de a le umbri şi modela prinsemne care sunt, concret, haşuri negre pe fond alb. Cu ajutorulliniilor negre el întunecă părţi ale volumelor sugerând plasareaîn umbră sau deplasarea către fundal iar, prin alburile păstratepe hârtie, sugerează volumele luminateAşa încât negrul modelează umbra şi depresiunile iaralbul modelează lumina şi convexitatea volumelor.Este instructiv de reţinut că dacă această viziune nueste contrazisă de tehnicile pointe-seche şi aquaforte, ea esteîn schimb relativ înfruntată de tehnicile: xilogravură, linoleum(Fig. 14), litografie. La primele două, lăsând la o parte dificultăţileconcrete ale opoziţiei unor materiale nespecifice pentru desen,figurarea se realizează totuşi cu linii care vor deveni negre pefond alb.La următoarele, se poate vorbi de “tehnica figurăriicu alb”, o tehnică prea puţin curentă în desenul de şevalet, cuexcepţia pastelului.Aşa de pildă, în maniera neagră a litografiei şi în mezzotinta,fiecare gest de anulare sau erodare a unor porţiuni negre,luminează, aduce în faţă volume, descrie forme prin manevrăride semne albe pe fond negru (Fig. 15).Iată deci un aspect evident, al confruntării dintreinstinctele plastice fundamentale şi specificitatea unor tehnicide figurare atipice. Obligat să se supună acestora, artistul poateavea frustrări, poate resimţi o anumită stângăcie.Pe de altă parte, chiar dacă în cazul primelor tehnicipomenite mai sus, valoarea şi modelarea nu pune problemepentru că practic ele mizează pe suprapuneri de linii sau depuncte, ca şi în cazul desenului pe hârtie, nu trebuie pierdut dinvedere faptul că acele semne care figurează pot fi doar adăugate,niciodată scoase, anulate sau, arareori corectate...Așa cum menţionam, în nobila artă a gravurii, nu suntadmise greşelile.Florin STOICIU