gravură - Universitatea Naţională de Arte

AquatintaFig. 35. Pregătirea placii pentru tehnicaaquatintaFig. 36. Francisco de Goya. 1797. “Dream/Of some men who ate us up”. Peniţă cucerneală sepia. Muzeul Prado, Madrid.Spania94Dacă în cazul aquafortei şi al tehnicii în dăliţă, semnulplastic definitoriu este linia şi jocul de intersectări stabilitecu ajutorul ei, de rândul acesta, în tehnica aquatinta, semnulspecific este pata.După cum sugerează şi numele, este vorba despre untip de gravură ce se bazează pe corodarea cu acid, numai căţelul urmărit este acela de a obţine tente, tonuri şi semitonuri.Această tehnica a fost folosită mai rar singură, pentru scopurifigurative . De obicei, ea însoţeşte, agrementează, completeazăo placă gravată în aquaforte, tentele adâncind expresivitateadesenului realizat în linii haşurate.Din punct de vedere al materialităţii, prin aquatinta s-a putut rezolva cu uşurinţă umbra care anvelopează o formădescrisă, variatele ei valori şi semitonuri, în confruntarea culumina.Placa este acoperită cu un strat uniform ( sau nu ) depulbere răşinoasă ( sacâz, colofoniu ). Apoi este încălzită cu grijă,aşa încât praful de sacâz să se topească lent, sub forma unor micipuncte lichefiate aderate la metal. Placa este apoi scufundatăîn mordant. Acele porţiuni acoperite de răşină sunt protejatede acţiunea corozivă a mordantului, în vreme ce spaţiile dintreparticulele de pulbere permit trecerea lui şi corodarea plăcii.Textura şi profunzimea semnelor corodate sunt determinate detimpul cât stă metalul în baia de mordant, afectându-i valoareatonurilor imprimate. Pentru a opri corodarea de pe porţiuniledestinate tonurior deschise, placa e scoasă din baia de mordant,astfel încât acele porţiuni să poată fi acoperite cu strat de vernisanticoroziv. Când placa este scufundată din nou în mordant,corodarea continuă, în afara porţiunilor protejate. Prin repetărisuccesive ale aplicării stratului de vernis şi ale reexpunerii lamordant vor rezulta o varietate de mase tonale uniformeîncorporate în compoziţie.Apariţia tehnicii aquatinta generează noi modalităţi dea expresiviza materialitatea, mai cu seamă datorită semnelorpunctiforme, nuanţând valori diferite.Dacă în cele mai multe cazuri această tehnică selimitează doar la figurarera semitonurilor, în cazul lui Goyaapar remarcabile excepţii. Astfel, în unele din lucrările sale,artistul izbuteşte să realizeze o figurare integrală numai prinjocul bine orchestrat al tintelor, cu absenţa liniilor de contur dinaquaforte. El reuşeşte în aceste lucrări să materializeze într-unmod personal atât atmosfera cât şi texturile aferente figurării.Florin STOICIU