gravură - Universitatea Naţională de Arte

- materialitatea - temă eternă afigurării plastice12Poganny, atunci când putea fi făcută din apropiere, chiar întrunadintre sălile Muzeului de Artă din Bucureşti, genera emoţiiimposibil de egalat prin cercetarea unei fotografii...Se impune însă aprecierea acestei lucrări de doctorat şiprin altă prismă, aceea a unei pledoarii pentru MATERIALITATEca atribut fundamental al substanţei plastice, în condiţiile uneiîngrijorătoare actualităţi.În ultimele trei decenii ale istoriei imaginii plastice,tema alcătuirii artistice, sub aspectul concreteţei ei, a suportatremarcabile şi, uneori, şocante reconsiderări. Pe de o parte,avem de-a face cu îndepărtarea sistematică, până la negare şidispreţ, de valorile obiectelor artistice bi şi tridimensionale, întrepicturi, gravuri, tapiserii şi sculpturi sau alcătuiri ceramice, cuexistenţă concretă şi aptă de a fi prezervată în colecţii şi muzee.Ar fi vorba de o desconsiderare programatică a acestorconcrete şi seducătoare construiri artistice în favoarea unorevenimente, în care detaliile materiale ale produsului artistic,sunt neglijate spre mai buna apreciere a actului artisticîmpărtăşit, consumat şi perimat, odată cu epuizarea întâmplăriiintenţionate... Evenimentul devine mai important decâtprodusul artistic, răspunsul imediat şi spontan al receptorului/ consumatorului / privitorului, care poate modifica şi deformarealizarea plastică iniţială, este cel care dă măsura interesului şiimpactului acelui fapt artistic.Obiectul de artă este deci înlocuit cu evenimentul,plăcerea estetică, determinată de seducţia materială a produsuluiartistic ca atare, devine efemeră, minoră.Pe de altă parte, odată cu rapida escaladare şi invadarea perimetrului artelor tradiţionale de către cele bazate pe totmai sofisticatele programe pe calculator, se constată o fireascăşi legitimă înlocuire a termenilor de materie, materialitate saumedii artistice cu alţii similari dar de natură VIRTUALĂ...Materia plastică nu mai este pasta picturii sau piatra şibronzul iar materialitatea este doar din ce în ce mai detaliat şiabil sugerată iar mediul artistic poate fi mimat până la confuzie.Alcătuiri plastice fabuloase, sub aspectul folosirii celor treicomponente fundamentale ale construcţiei artistice, forma,textura şi culoarea, ajung de fapt să fie credibile doar prinperformanţele vizuale ale unei realităţi virtuale.A vorbi despre materiale şi materialitate în acestecondiţii este desigur o condamnabilă naivitate.Iată deci că, cel puţin raportat la aceste mai noi şişocante reconsiderări ale obiectului artistic, tema materialităţiise impune cu îngrijorătoare şi sporite rosturi.Raportându-ne la nobila prezenţă a unei gravuri faţăFlorin STOICIU