gravură - Universitatea Naţională de Arte

Diferite alte procedee de gravare în relief, pe o placă de metal,s-au practicat încă din secolul al XV-lea, mai ales pentru ediţiireprezentative de frontispicii, metalul fiind mai puţin supusuzurii decât lemnul. Efecte deosebite s-au obţinut prin manieracrible, în secolul al XV-lea, în Germania, dar mai ales în Franţa,pentru ornamentarea de Cărţi ale Orelor (Fig. 31).Fig. 31. Cartea OrelorGravura în adâncime pe metal şi-a făcut apariţia cu ojumătate de secol mai târziu decât xilografia şi îşi are începutulprobabil în practica orfevrarilor de a păstra copii pe hârtie aleunor modele.Giorgio Vasari (secolul al XVI-lea) atribuie paternitateaprocedeului aurarului florentin Maso Finiguerra (secolul al XVlea)(Fig. 32) care, verificând starea unei plăci cizelate destinatănielării, a avut ideea de a umple adânciturile compoziţiei cucerneală, înainte de emailare, şi de a imprima o probă de hârtie.Există însă şi imagini gravate (scene religioase, cărţi de joc etc.)anterioare experimentului lui Finiguerra, datând de pe la 1430,care aparţin unor artişti nordici anonimi. Aceste lucrări poartătotuşi mărci de hârtie sau iniţiale care au permis erudiţilor sădiscute, prin convenţie, despre Maestrul E.S. (Fig. 33), Maestruldin 1464 etc. Alteori, gravori neindentificaţi, sunt numiţi dupăsubiectul înfăţişat ( Maestrul cu Banderole, Maestrul Livezilor,Iubirii etc.) sau după locul unde a fost indentificată şi se păstreazăFig. 32. Maso Finiguerra, Ulisse şi Diomede,1455-65, desen, Cronaca Illustrata, BritishMuseum, Londra54Fig. 33. Maestrul E.S. The Knight and the Lady. 1460-65. Gravură în dăltiţă.15 cm x 12. Galeria Naţională de Artă Washington. D.C. (RosenwaldCollection)Florin STOICIU