gravură - Universitatea Naţională de Arte

Fig. 5. Bois Protat, xilogravura, 1370, autornecunoscutFig. 6. Anonim italian. Mater Dolorosa.1500. Placa originală de lemn. (detaliu)Muzeul de Artă din Boston, S.U.A.Fig. 7. Anonim German. “Von demFegfeuer mit etlichen exempeln”, de laSeelenwurzgarten, imprimată de ConradDinckmut, Ulm, 1483. Xilogravură, 18 cmx 12 cm”. Davidson Art Center, WesleyanUniversity, Middletown, Conn48trasate, incizate (Fig. 4). Chiar dacă la început hârtia sau pânza,ca să poată fi imprimate, trebuiau să fie presate manual, putemafirma cu certitudine că acesta este momentul în care gravura seindentifică cu viitorul tipar, având doar rostul de mijloc tehnicde multiplicare. Toate aceste forme de imprimare le regăsim însigiliile pe pietrele preţioase, în perioada antică sau la ştampilelepentru cărămizi. Acest procedeu este cunoscut în literatura despecialitate ca tehnică a ştampilei (Fig. 2, 4) iar apariţia ei esteconfundată cu apariţia hârtiei.Dacă la inceputurile ei, tehnica ştampilei era rezolvatăcu ajutorul suporturilor din piatră iar imprimarea se făcea pepânză sau bambus, ulterior folosirea lemnului ca suport a făcuttrecerea către tehnicile xilogravurii.Xilogravura este prima tehnică de gravură precedândgravura în metal.Blocurile de lemn, săpate de egipteni şi de chinezipentru imprimarea textilelor, sunt cele mai timpurii exemple,identificate din secolele Vşi VI e.n. Tot din aceeaşi perioadă aparprimele xilogravuri pe hârtie facute în China, ţara de origine aacestui material.Etapele răspândirii gravurii în lemn în Europa suntgreu de definit. Folosirea ei în secolele XIII-IV-lea era limitatăla imprimarea stofelor. Se crede că ţesăturile astfel decorate aufost importate odată cu procedeul de fabricare. Celebrul clişeude lemn “Protat” (Fig.5), descoperit în Franţa în 1900, dateazăde pe la 1370 şi a servit la o imprimare de acest gen. Localizareaşi cronologia primelor imprimări xilografice europene pe hârtiesunt incerte. Cele mai vechi provin din ultimii ani ai secolului alXIV-lea şi au fost lucrate în Germania şi Italia.Explicaţia acestei întârzieri poate fi aflată în istoriafabricării hârtiei. Xilogravura nu a avut o răspândire comercialădecât din clipa când morile de hârtie au putut furniza acestsuport în cantitate suficientă, la un preţ relativ scăzut. Celedintâi gravuri pe lemn, opere ale unor maeştri anonimi de lasfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea,aparţin unui stil gotic internaţional şi sunt surprinzător de bineexecutate (Fig. 6).După ce hârtia a putut fi fabricată în cantităţi suficienteşi la un preţ scăzut, putem vorbi de o răspândire comercială.După această perioadă, lucrările s-au fixat la un nivel artisticmodest, înfaţişând mai ales imagini religioase şi figuri ale cărţilorde joc (Fig. 8). Compoziţiile lor naive, din care se vor inspiragravorii expresionişti germani la începutul secolului al XX-lea,reprezintă perspective absurde, personaje disproporţionate,cu malformaţii, gesturi exagerate şi expresii bizare (Fig. 7).Florin STOICIU