gravură - Universitatea Naţională de Arte

Cap.IV. Înalta specificitate a gravurii ca răspuns latematica materialităţiiidentificăm o insistentă atenţie pentru contur. pentru liniilecare închid şi delimitează volumul în spaţiu, care definescforma, pentru părţi care construiesc întreguri, pentru valorilecare desvăluie şi explicitează volumele prin modelare, pentrumaterialitatea structurilor şi concreteţea lor, pentru înţelegereaconstrucţiei unice și ferme (Fig. 18).-pentru tipul pictural:putem remarca sensibilitatea pentru vibraţia culorilor caretraduc formele şi poziţia lor în spaţiu, pentru pasajele caredeschid formele şi le fluidizează în alcătuiri plurimorfe, pentruforme ce şi-au pierdut indentitatea constructivă personală(Fig. 19) şi care acceptă să se topească în alcătuiri complexe,seducătoare victime ale unei citiri poetice a realului. ( pentruCezanne “atunci când culoarea ajunge la întreaga bogăţie,plenitudinea desenului e rezolvată”)Va fi instructiv deci de pus în lumină modul diferit în carecele două structuri fundamentale vor determina operaţiunile depercepere (şi de figurare) să urmărească rute distincte de alegerea reperelor oferite de vizibil pentru a sesiza obiectiv realul şi dealfigura.În esenţă, se va reliefa faptul că, indiferent cu ce opţiunidistincte faţă de reperele reale va opera fiecare observator artist,rostul final al oricăruia va rămâne acelaşi: indentificarea formeireale.În acest proces de identificare, chiar dacă, în principalteoretic, traseele observaţiei sunt marcate de structurilefundamentale, mentală sau senzorială, ţelul urmărit nuva fi trădat. Vom încerca să risipim prejudecata că existăstructuri favorizate pentru a percepe obiectiv realul, cu rostde reprezentare plastică, aşa precum ar putea fi vorba de alteleproprii unei figurări poetice, proprii artei.Cu ajutorul unor exemple foarte cunoscute din istoriagravurii vom încerca să reliefăm cel puţin două rute de analiză.Pe de o parte vom identifica neândoielnice atributeale unor anumite tehnici tradiţionale de a servi predilect şiplenar o anumită viziune fundamentală. Ba chiar se vor puteadescifra în performanţele tehnice ale unora, în anumite etapeistorice, tendinţe de înbunătăţire determinate mai ales decomandamentele servirii acelei anumite viziuni.Pe de altă parte însă, vom evidenţia cum tocmai acestelimite sau performanţe, specializate strict în vederea unuianumit rost, au putut fi adeseori contrazise, deturnate pentru aservi ţeluri diferite.O pregnantă patronare a artelor plastice de viziunealiniară în perioada renaşterii timpurii şi târzii avea să-şi punăMATERIALITATEA ÎN GRAVURĂFig. 19. Edouard Manet. (fragment). 1832-83.Ilustraţie pentru E.A. Poe, “The Raven”.1875. Litografie. Biblioteca Publică dinNew York. S.U.A.Fig. 20. Mainz. Xilogravură de la 1518Fig. 21. Jost Amman. Portretul lui HansSachs. 1576. Gravură în dăltiţă. BibliotecaPublică din New York. S.U.A.149