gravură - Universitatea Naţională de Arte

Cap.IV. Înalta specificitate a gravurii ca răspuns latematica materialităţiişi volum, formele reale, gravorul are în faţă un proces maidificil. Intenţiile sale de redare a imaginii reale presupun odescompunere a acelora în semne elementare, apte de a fisăpate în materiale dure şi, mai cu seamă, de a fi imprimate înnumeroase exemplare...Fig. 3.Ludwig Michalek. Placă pentrutestarea tehnicilor şi manierelor în gravuraîn adâncime. Începutul secolului al XIX-lea.Graphische Sammlung Albertina, Vienna.140Pata, în cazul picturii şi pulsaţia volumului, în cazulsculpturii, se realizează în gravură printr-o prin operaţiunicomplexe de alăturare şi întrepătrundere a celor două elementefundamentale, linia şi punctul, operând în cele mai numeroasecazuri, în absenţa culorii.Poate că din aceeastă cauză, un gravor , analizeazăca un pictor, vede ca un sculptor si se exprimă si redămaterialitatea ca un grafician.Tehnicile genurilor de artă tind să reconfigurezeîn materia plastică forma dorită , dar la modul direct, făraintermediere. În cazul gravurii însă, specificitatea tehnicilor,derivată din tipurile de tipar, pretinde operaţiuni laborioase detraducere şi sinteză către semnele fundamentale, incizabile şiimprimabile.Într-adevăr, numai semnele simple pot fi uşor de gravatşi tocmai simplitatea lor, limpezimea graniţelor lor garantează obună multiplicare. Aşa se explică faptul că, odată cu impunereaclişeografiei, ca formulă industrială de multiplicare a uneiimagini imprimabile, semnele fundamentale de construire acelei imagini sunt punctele şi liniile. Avem de-a face, într-adevăr,cu cele mai simple semne care pot fi încerneluite şi multiplicate,geometria acestora garantând urme imprimate cu cel mai înaltgrad de indentitate.Tocmai aceste atribute menţionate la urmă încurajeazăFlorin STOICIU