gravură - Universitatea Naţională de Arte

ArgumentFig. 4. Deutsche Illustrirte Zeitung. Gravurălemn în cap. 1892.Fig. 5. Deutsche Illustrirte Zeitung. (detaliu)Gravură lemn în cap. 1892.Fig. 6. Deutsche Illustrirte Zeitung. (detaliu)Gravură lemn în cap. 1892.Fig. 7. Deutsche Illustrirte Zeitung. (detaliu)Gravură lemn în cap. 1892.Fig. 8. Deutsche Illustrirte Zeitung. (detaliu).Gravură lemn în cap. 1892.18extrem de important pe care l-a jucat acest gen, până la apariţiaclişeografiei, acela de tehnică artistică de multiplicare a unororiginale din vastul domeniu al belle-artelor.În esenţă, avem de-a face pe această primă rută deinteres cu o dublă condiţie a conceptului de materialitate:a. cea a prezenţei fizice a picturii (Fig.1), sculpturii(Fig.2), gravurii (Fig.3) ca operă în sine.Aici, numai prin măiestria gravorului, se poate mimamoliciunea nuanţelor pictate sau luciul satinat al marmureifaţă de sclipirile surde ale bronzului. În absenţa documentuluifotografic, pe parcursul a trei-patru sute de ani, numai gravuraputea multiplica şi face cunoscute celebre opere de artă,aparţinând picturii, sculpturii sau arhitecturii.b. cea a modului specific genului artistic, prin carereperele motivului vizibil, cu materialităţi atât de nuanţate,au putut fi figurate în lucrare. (Fig. 4, 5, 6, 7, 8.)Această a doua ipostază a conceptului de materialitateeste, bineînţeles impusă de condiţia gravurii ca gen artistic desine stătător. Confruntat el însuşi cu provocările lumii vizibile,doritor să reconfigureze în spaţiul bidimensional al plăciide gravură, motivele reale, vizibile, artistul gravor trebuie sărăspundă unei teme veşnice a artelor plastice, aceea de a sugeramaterialitatea reperelor vizibile.Credibilitatea scenei gravate este girată de materialitateamotivelor reprezentate, mimarea cărnii şi a părului din realitate,sugerarea convigătoare a ierbii şi a pietrei, invitaţia la tactilitatea mătăsii sau a platoşei desenate.Se mai impune însă şi o a doua rută de interes al studiuluinostru.Este vorba, aşa cum menţionam, despre farmeculprezenţei în sine a stampei, despre preţioasa textură a hârtieide gravură, de cele mai multe ori confecţionată manual, desprecalitatea greu de egalat a unor negruri catifelate, susţinute deşanţurile incizate sau despre abia sesizabilele griuri, construiteprin foarte fine ţesături de linii sau tonuri ale aquei-tintei.Pe scurt, este vorba şi despre materialitatea în sinea lucrării de gravură, aşa precum vorbim de pregnantamaterialitate a unei picturi, atunci când îi descifrăm conţinutulsau de invitaţiile tactile generate de aprecierea unei sculpturi înmarmură sau bronz.„Orice artă este o lume, fiecare tehnică este un mediu acărui valoare activă este egală sau superioară aceleia a mediiloristorice. Nu trebuie să fii neîncetat istoric, ci şi fizician şi chimist,nu pentru a-ţi satisface curiozitatea cu experienţe şi reţete, ciFlorin STOICIU