gravură - Universitatea Naţională de Arte

Devenită un adevărat scop în sine, materialitatea esteslujită cu abnegaţie de artişti prestigioşi, dragostea pentruinteriorul locuinţelor şi al persoanelor şi obiectelor care lepopulau, au prilejuit numeroase şi remarcabile portrete şi naturistatice.Ne gândim cel puţin la Jan van Eyck, Rogier van derWeyden.Fig. 16. Leonardo da Vinci. Cioconda.(MonaLisa). 1513-1515. Luvru,ParisFig. 17. Albrecht Durer Adam şi Eva (diptic)1507.Prado, MadridFig. 18. Pieter Brugel cel Bătrîn,1525?-1569, Vânători în zăpadă, Ianuarie(detaliu), 1565 Kusthistorisches Muzeum,Vienna36Cinquecento-ulPentru Leonardo da Vinci, frumuseţea expresivuluidevine preocupantă.Expresia şi graţia personajului, proporţia stăpânită,perspectiva şi anatomia, compoziţia cu elaborate canoanegeometrice, devin interese constante.În chip necesar, aventurile luminii în jurul subiectelor,supuse regulilor unui joc optic pe care avea să-l defineascădrept clar-obscur, aveau să-i prilejuiască câteva capodopere înpictură, unde, în chip evident, tema materialităţii se va lega detema atmosferei.Se va impune o atmosferă învăluitoare care împrieteneşteobiectele, stingând detaliile nesemnificative şi reliefându-le pecele expresive. Deloc întâmplătore recomandarea sa din “Tratatulde Pictură” de a se alege lumina amurgului, pentru tentativa dea picta un portret... Materia figurată din tablourile lui Leonardoeste, înainte de toate o materie picturală, o atmosferă pictată,aşa precum o vor desăvârşi Rembrandt şi Vermeer...Şcoala germană din secolul al XVI-lea“Humanismus”-ul german, un demn reprezentant alRenaşterii care supunea Europa, avea să aducă în scena istorieiartelor artişti prestigioşi. atât ca pictori dar şi ca gravori, HansHolbein şi Albrech Durer, de pildă, aveau să fie entuziaşticercetători ai formelor realităţii dar şi excelenţi interpreţi aiacestora. Un interes pronunţat pentru natură, pentru morfologiaumană, va prilejui nenumărate lucrări în care materialitateafigurată cu acurateţe şi forţă de evocare este susţinută şi desubstanţa plastică a lucrărilorŞcoala din Ţările de jos în secolul al XVII-leaGustul pentru notarea şi captarea reperelor din realitate,care ţin de pitoresc, specificul unor peisaje sau irepetabilemomente din întâmplările omeneşti, aveau să oblige acuitateapercepţională a artistului dar şi mijloacele sale plastice laperformanţe evidente şi în ceea ce priveşte prospeţimeasubiectelor dar, mai cu seamă, a redării aparenţei materiale aFlorin STOICIU