gravură - Universitatea Naţională de Arte

Cap.V. Elemente de seducţie vizuală, sub aspectulmaterialităţii, în gravură (hârtia imprimantă,cerneala etc.)vărgată. Abia în sec. 13, la Fabriano, în Italia, piua arhaică a fostînlocuită cu şteampuri. Transformarea cârpelor în pastă avealoc într-o cuvă de lemn sau piatră cu ajutorul unor maiuri puseîn funcţie de un arbore orizontal cu came, acţionat manual sauhidraulic de o roată. Aceasta a fost singura perfecţionare adusăprocesului de fabricare a hârtiei până la sfârşitul sec. 17 când,în Olanda, a fost conceput holendrul, un cilindru făcut dintruntrunchi de copac prevăzut cu cuţite metalice, care se roteaîntr-o cadă de lemn unde se forma pasta. Invenţia a eliminatfaza de macerare a cârpelor, reducând ciclul de fabricare cuaproape două luni. În 1798, francezul Nicolas-Louis Robert,asistent al lui Saint-Leger Didot, proprietarul morii de hârtie dela Essonnes, a brevetat prima maşină de fabricat hârtie ale căreiprincipii de funcţionare sunt valabile şi astăzi.Materiale de bazăMaterial subiacent (plasat dedesupt) fabricat dinsubstanţe vegetale aduse la forma de pastă şi apoi uscate. Încompoziţia hârtiei intră materialele fibroase sau celuloziceşi nefibroase sau de umplere. Celuloza, unitatea structuralăorganică fundamentală a hârtiei, este un polimer care se găseşteîn stare naturală în plante (lemn, paie, trestie etc.). Cele maiimportante materii prime nefibroase sunt calcarul, silicatulde natriu, sulful, clorul, piatra de var, carbonatul de calciu,pigmenţii de titan, talcul, alaunul, argila, carbonatul de natriu,soda caustică, diferite materii răşinoase, amidonul şi uniicoloranţi.Fig. 9. Fragment din hărtia de gravurăFig. 10. Fragment din hărtia de gravură170Specificul hârtiei pentru gravurăOdată cu apariţia hârtiei, gravura şi-a găsit suportulideal pentru a putea rezista în tiraje mari şi în felul acesta să îşidefinească indentitatea.Revenind la tema impusă acestui capitol: “ Elemente deseducţie sub aspectul materialităţii în gravura: hârtia imprimată,cerneala etc.” vom constata cum, odată cu diversificareamaterialelor, materialitatea obţinută cu ajutorul semnelor graficeeste accentuată de folosirea lor în mod corect. Așa de exemplu, ohârtie japoneză filigranată imprimată în tehnica tiparului înalt(xilogravura) corespunde structurii lemnului lăsând fibrelesă fie uşor remarcate dat fiind că supleţea, subţirimea şi nu înultimul rând, culoarea dau stampei imprimate o nobleţe greude egalat pe alt tip de hârtie.Toate aceste calităţi fac posibilă o imprimare de bunăFlorin STOICIU