gravură - Universitatea Naţională de Arte

nierelor gravuriiFig. 4. Kovacs Gavril. “Centaur”.Fotoserigravura.1992. Colecţie particulară.RomâniaFig. 5. Kovacs Gavril. Aquaforte-Aquatinta.1992. Colecţie particulară. Românianu putea fi refăcut, în condiţii plastice identice, de mai multe demai multe ori.Apariţia clişeografiei a rezolvat tocmai aceste douăteme dificile ale multiplicării imaginilor, cel puţin la nivelul deperformanţă al multiplicărilor textelor. Ea a degrevat tehnicilegravurii de condiţia lor impusă, aceea de a fi element tipograficşi le-a dat prilejul să devină tehnici artistice.Absenţa servituţiilor tipografice dă frâu liberpracticienilor către maniere de lucru de mare fineţe sauspectaculoase. Culorile şi semitonurile se rafinează, tirajelerestrânse sau exemplarele de artişti fac gravurile să devină maipreţioase, suportul hârtiei pentru imprimare, manufacturată cuatenţie pentru fiecare gen, capătă o importanţă deosebită.Apar artişti de mare specializare, dedicaţi exclusivacestei profesii iar cei consacraţi în alte domenii plastice suntşi mai interesaţi în a-şi transpune tentativele artistice în tehniciprecum; aquaforte, aquatinta, xilogravura sau linogravura.Toţi aceştia se vor confruntă în continuare cu micimistere ale dificultăţilor tehnice, performanţa în acest domeniupresupunând şi o manualitate bine stăpânită, aliată cu instinctetehnice. Acea componentă meşteşugărească, mai evidentă lasculptură şi mai puţin la pictură, este plenar resimţită în cazulgravorilor şi reprezintă, fără îndoială, o temă mereu incitantăpentru artiştii domeniului..Stampele având posibilitatea să fie numeroase şi maiieftine decât alte opere de artă au avut un rol educaţionalformativ, civilizant, de popularizare a unor imagini dar dândşi posibilitatea, multor artişti, din alte specializări, să abordezegravura.Fig. 6. Kovacs Gavril. Aquaforte-Aquatinta. 1992. Colecţie particulară.România80Florin STOICIU