gravură - Universitatea Naţională de Arte

În Ţările de Jos, tehnica aquaforte a înregistrat unadevarat triumf cu lucrările lui Rembrandt (Fig. 42), cel maimare gravor al secolului al XVII- lea. El a recurs şi la procedeecombinate cu dăltiţa şi acul.Fig. 43. Jean-Michel Moreau le Jeune, French(1741–1814).Doamnele din palatul Reine.aquaforte şi dăltiţă, 1777. The MetropolitanMuseum of Art, New York. S.U.A.Fig. 42. Rembrandt. “Isus vindecând bolnavii. 1649. Aquaforte şi Pointeseche.Galeria Naţională de Artă, Washington, D.C. U.S.A.În Franţa gravura în aquaforte a creat o adevarată şcoală ailustratorilor de carte: Philipe Choffard, Charles-Nicolas Cochinfiul, Jean- Michel Moreau le Jeune (Fig. 43) etc., care gravauviniete personal sau după desenele lui Charles Eisen, Gravelot,Pierre- Clement Marillier, Saint- Aubin etc. Contemporanul şicorespondentul lor german era Daniel Chodowiecki (Fig. 44).În Spania, lipsită de tradiţia gravurii în aquaforte,Goya (Fig. 45) lucra izolat în această tehnică redând scene demoravuri, satire politice şi viziuni fantastice.Popularitatea gravurii în aquaforte, în secolul al XVIIIlea,a condus uneori la demonetizarea procedeului, prin folosirealui de către numeroşi amatori. Toată lumea grava cu entuziasmşi lipsă de talent. În secolul următor, litografia va cunoaşte osituaţie asemănătoare.Prima jumătăte a secolului al XIX-lea a marcat un gol inistoria tehnicii aquaforte.Renaşte în a doua jumătate a secolui al XIX-lea şi laînceputul secolului al XX-lea prin francezii Charles Daubigny,MATERIALITATEA ÎN GRAVURĂFig. 44. Daniel Chodowiecki. (detaliu).(1726-1801). (autoportret cu familia în1771)Fig. 45. Francisco José de Goya. 1746-1828.Francisco de Goya y Lucientes, Pictor.(Capriciile, nr. 1), 1796-1797. Aquaforte,aquatinta, şi pointe-seche. Primul tiraj,1799. Dimensiunea plăcii 215 x 151 mm.Universitatea Wesleyan. Davison ArteCenter57