gravură - Universitatea Naţională de Arte

Cap.IV. Înalta specificitate a gravurii ca răspuns latematica materialităţiiFig. 17. Florin Stoiciu. “Nud”. detaliu.aquaforte colorat. 1994. Colecţie particulară.România.Fig. 18. Alberto Giacometti. 1901-66.detaliu. “Două nuduri”. Litografie. MuzeulBrooklyn, New York. S.U.A.148Chiar dacă această suită de abordare este generalatent urmată, mai ales în perioada instruirii artistice plasticeacademice, în realitate, în practica curentă a realizărilor plastice,atât ordinea operaţiunilor dar mai ales priorităţile de receptare aelementelor realului sunt adeseori încălcate. Aşa de exemplu, unelement de subliniere a expresiei sau de vibraţia poetică a unuidetaliu poate fi receptat, notat şi desenat cu mult înainte de alimpezi reperele constructive ale întregului (Fig. 17). Asimetriaunui detaliu al unui portret poate fi notat cu insistenţă maiînainte ca ovalul capului să fie aşezat în pagină, mai înainte caansamblul să aibe o prezenţă schiţată, în conformitate cu o rutăacademică firească. Urmare a experienţelor sale, Stephen Palmerdeclară la acest subiect: “Părţile au acelaşi statut cu întregul”.Şi într-adevăr raportările părţilor cu întregul, înălţimilesegmentelor faţă de lăţimi, adunarea sau rarefierea detaliilor peaceaşi suprafaţă reprezintă percepţii instantanee și decizii cutotul personale ale artistului. Analizele şi comparaţiile au loc laun nivel subiectiv şi parţial dar care reprezintă pentru creatoradevăruri inatacabile...Pe de altă parte, condiţia concretă a obiectuluidimensiuni,raporturi, structură, construcţie, materialitate - aretot atâtea aspecte câţi observatori.Astfel, este foarte uşor de marcat diferenţa fundamentalăde abordare a unei clădiri în cazul lui Canaletto sau în cazulunui impresionist, să spunem. În primul caz, toate elementelefaţadei sunt surprinse cu o acuitate vizuală şi de înţelegere arosturilor constructive mai aproape de competenţele unuiarhitect. Proeminenţele clădirii au expresii plastice care nutrădează structurile reale şi, în egală măsură, toate detaliile sesupun interesului constructiv. Pentru un impresionist însă, toateacele elemente arhitectonice nu mai au importanţă, reliefurilelor devin tot atâtea pretexte pentru a nota o impresie poeticăgenerală, modul în care ansamblul se pierde în atmosferacolorată. Nu mai este o clădire ci o alcătuire plurimorfă pulsând,vibrând în aer ca urmare a aventurilor luminii la ceasuri diferiteale zilei.Vizibilul este măsurat şi apreciat cu mijloace biologicesimilare dar cu repere funcţionale de o subtilă varietate.În mod evident însă, structurile deosebite ale artiştilorreceptori, situaţi între tipurile liniar şi pictural, pun în funcţiunemecanisme diferite în perceperea realului.Se acordă importanţă distinctă detaliilor, se schimbăpriorităţile ş.a.m.d.În consecinţă, putem puncta:-pentru tipul liniar:Florin STOICIU