gravură - Universitatea Naţională de Arte

AquaforteÎn tehnica aquaforte, semitonurile delicate dispar, ele nupot fi construite decât prin haşurări, prin suprapuneri de linii,în schimb arabescurile permise oferă mâinii toate posibilităţile.Sub aspectul detaliilor nu există practic nici o limită. Desenulpregătitor poate fi executat cu tuş în peniţă, fără laviuri.Important de specificat, este faptul că atu-ul cel maiproeminent al acestei tehnici îl conferă adâncimea inciziei,(rezultată în urma unei corodări cu un mordant) atribut care nupoate fi notat în desenul pregătitor, ci doar mimat sau sugerat.Acesta este desigur motivul pentru care, invariabil, sub aspectulfrumuseţii liniei, al preţiozităţii, exemplarul imprimat al gravuriieste întodeauna mai plăcut, chiar seducător faţă de proiect. Dinpunct de vedere al redării materialităţii, este tehnica cu cel maimare potenţial. Poate că cea care o egalează, ca mod de redarea materialiăţii, este gravura în dăltiţă (burin). Posibilitatea dea lucra sub lupă a permis nuanţarea unor detalii imposibil derealizat în alt chip.vernisareagravareacorodarea cu acidîndepărtarea verniuluiîncerneluireaştergerea cernelii de pe suprafaţa inactivăimprimareaFig. 25. Anthony Van Dyck. ( după Tiţian ). “Tiţian şi amanta sa”. 1626-32.Aquaforte. 23 cm x 30 cm. British Museum of London. Anglia.Fig. 24. Etapele tehnice din aquaforteMATERIALITATEA ÎN GRAVURĂ89