gravură - Universitatea Naţională de Arte

Cap.IV. Înalta specificitate a gravurii ca răspuns latematica materialităţiiFig. 22. Rembrandt. “Isus cu bolnavii”.detaliu. Aquaforte-Pointe seche. GaleriaNaţională de Artă din Washington, D.C.Fig. 23. Max Beckmann. Dostoevski. 1921.pointe-seche. Galeria Naţională de Artă dinWashington, D.C.logic amprenta şi pe gravura perioadei.Aşa se face că gravura în lemn, prima tehnică importantăa domeniului îşi va şlefui şi perfecţiona posibilităţile, cătreculmi ale figurării, în această perioadă, sub semnul serviriiviziunii liniare.Tentativele meşterilor şi artiştilor între secolele al XIVleaşi al XVII- lea, s-au concentrat asupra acurateţei liniei şiposibilităţilor sale de a defini forma chiar dacă, în cazul altortehnici sau în cadrul celei a lemnului ceva mai târziu, nuneapărat numai calităţile liniei, ca semn plastic fundamental,aveau să servească interesele liniarităţii (Fig. 20).Vom lua spre analiză un detaliu din gravura în dăltiţăfăcută de Jost Amman. După cum observăm performanţelede exactitate a definirii formelor, de limpezire a limitelorspaţiale ale detaliilor, de sugerare a texturilor diferite printr-uninventar atent şi precis de semne incizate, sunt exact cele maiproeminente caracteristici ale gravurii în dăltiţă (Fig 21).În cazul lui Rembrandt (Fig 22) însă, detaliile dingravura în metal, “Isus cu bolnavii” demonstrează neândoielniccă tirania picturalităţii operează şi în opera grafică a artistului.Volumele şi detaliile lor, scăldate în acea lumină misterioasăcare crează atmosfera tuturor tablourilor sale, cu proeminenţeale căror contururi au fost erodate de lumină sau cu adâncimicare au topit alte limite de forme într-o ceaţă întunecată, potfigura cald şi convingător repere de morfologie umană sauorice alt material- stofă, piele, metal sau piatră.Nu e de mirare că tocmai datorită griurilor uşoare şiincerte pe care le produce în chip firesc pointe-seche-ul (Fig.23), mai ales prin operaţiunile delicate din momentul ştergerii,această tehnică a fost intens folosită de artiştii gravori în perioadaimpresionistă şi mai apoi. Dezideratele viziunii picturaleau putut fi plenar servite tocmai datorită posibilităţilor deaproximare, de pierdere poetică a contururilor şi volumelor.Fig. 24. Wilhelm Leibl. “Ţărancă”. 1874.Aquaforte. Muzeul Brooklyn, New York.S.U.A.150Fig. 25. Henri Matisse. detaliu. 1869-1954. Le Boa Blanc. Litografie. Muzeulde Artă Fogg, Universitatea Harvard, Cambridge, Mass. S.U.A.Florin STOICIU