gravură - Universitatea Naţională de Arte

GLOSARnumim de “zgâriere”.a grava - termen generic definind arta şi tehnica de a săpa imagini, ornamente şi litere înadâncime sau în relief, în metal, lemn, piară, linoleum, etc. prin mijloace manuale, mecanice, chimice,electrice etc.sau prin procedee combinate, pentru a obţine suprafaţa activă a unui cliseu de tipar.Ca urmare a folosirii acestor tehnici, vom avea de-a face cu: cu gravură cu vernis, gravură chimicăcorodare;gravură electrică- corodare, gravură electronică, aceasta implicând un procedeu de fotogravură efectuatcu ajutorul unui clişeograf, gravură manuală, folosind o mare varietate de unelte speciale: ac de gravat,dăltiţă etc., gravură mecanică, care este de obicei precedată de o acţiune chimică, de o uşoară corodarea unora dintre suprafeţele desenului.AUTOTIPIE-procedeu fotomecanic de executare a unui clişeu tipografic de zinc, prinreproducerea unui original (fotografie,desen în creion, tuş, pastel aquarelă, ulei, etc.) cu ajutorul uneisite fotografice, numită raster, care descompune imaginea în puncte.2. Clişeu obţinut prin această tehnică. El constă practic dintr-o suprafaţă divizată în punctede mărimi diferite pentru realizarea de tonuri deschise sau închise. Reţeaua de puncte se obţine prinintercalarea unui raster între original şi placa fotografică, astfel încât lumina să fie proiectată pe placasensibilizată cu diferite valori de umbre.3.Tipar obţinut prin imprimare cu un astfel de clişeu. Primul care experimentează autotipia,folosind o fâşie de tifon drept raster este englezul Fox Talbot, în 1852. În 1881, germanul GeorgMeisenbach obţine primele autotipii utilizabile, iar în 1896 americanul Max Levy pune la punct primulraster gravat în sticlă.BITUM s.n. Produs solid, plastic, de culoare neagră, obţinut prin oxidarea la cald a reziduurilorde petrol sau prin distilarea huilei. [Acc. şi: bítum] – Din fr. bitume. MATERIALITATEA ÎN GRAVURĂ189